Aşa cum am zis în postu anterior, mă împrietenisem deja cu ţiganii, dar voiam şi niţică linişte pentru un somn decent. Am adormit în compartimentul alăturat şi m-a trezit pe la 4 şi ceva dimineaţa un burtos beat. Şi vorbăreţ. M-am trezit când am auzit uşa şi până să mă dezmeticesc îmi zâmbea împleticit un ditamai omul pe la vreo 40 de ani duhnind a alcool.

Exact ce iubesc mai mult în viaţă. Stătea în uşă, iar ai mei ţigani nu erau pe coridor să le cer din priviri ajutorul. Aşa că am rămas aparent calmă şi l-am luat cu binişorul, pe principiul cu omul beat nu-i bine să te cerţi. L-am întrebat dacă are bilet pentru locul acela şi unde merge. La Paşcani, mi-a răspuns rânjind. Şi s-a aşezat pe scaunul de lângă uşă, ţinând bine mânerul. În timpu ăsta îmi făceam calculu pe care din genţi s-o folosesc drept armă, în caz că…

S-a uitat atent la mine, la privirea mea de câine bătut şi m-a întrebat cu o afecţiune tragi-comică:

  • Da-i violent soţu matale?
  • Cam da, am răspuns într-o doară, gândindu-mă preţ de câteva secunde care-o fi răspunsu corect la aşa o întrebare.
  • Da vă bate, aşa-i? a continuat el.
  • Pe mine, nu, am prins eu curaj. Da-i tare gelos.

A tăcut. S-a mai frământat puţin şi a reluat:

  • Da cum vă cheamă?

L-am rugat frumos să nu mă mai întrebe nimic şi să stăm în linişte până la Paşcani.

Contrariat, a izbucnit:

  • Păi şi dormim împreună şi nici nu ştiu cum vă cheamă.
  • Păi nu dormim, i-am zâmbit galeşă. Dormiţi matale şi eu am grijă să vă trezesc la Paşcani.

Sforăia peste cinci minute iar eu mi-am mai juarat că nu mai am ce căuta singură noaptea prin trenuri. Drept pentru care noaptea asta îs într-un autobuz.

L-am trezit la Paşcani, era cât pe ce să-mi pupe mâna şi-a plecat. Am adormit neîntoarsă până la Botoşani, când m-a trezit ţiganul cel mai mare cu un zâmbet cât tot aurul lui de la gât: Hai, don´şoară c-am ajuns acasă. Cel mai dulce glas mi s-o părut.

Ne auzim mâine, când sper să postez ceva din aeroport.

Written by raluca

Zambesc si rad mult. Uneori sarcastic

This article has 4 comments

  1. flavius Reply

    Servus…
    trenurile… o viaţă întreagă, uneori, poate fi desenată într-un tren… 🙂
    toate cele bune!

  2. raluca Reply

    @ flavius: Bun venit pe blogul meu…poate împărtăşeşti şi tu ceva din tren curând 😀

  3. Catalina Juglan Reply

    Eu cred ca exista niste personaje de tren de neratat dintre care betivii sunt cei mai frecventi. De amintit sunt si babuta cu o geanta de rafie din care curge ceva si care miroase a branza, mosul care a mancat usturoi si nu rateaza sa se intoarca sa te intrebe ce studiezi si femeia de varsta a treia de la oras care iti povesteste cu detalii toate afectiunile ei si iti arata o geanta plina de pastile si apoi te intreaba daca nu cauti sa te mariti ca baiatul ei e bun si cuminte si nu bea prea mult. Oricum obiceiul cu bautul pare obligatoriu pentru unii oameni: “Ce sa facem in tren? Ne plictisim asa, pe uscat.”, drept pentru care exista mereu in compartiment o sticla de tuica, vodca, palinca, sacarica sau altceva de genul asta.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *