Am agiuns de ieri în ţară şi n-am apucat încă să recuperez orele de somn pierdute. O fost 5 zile pline de conferinţe şi petreceri şi vizite, cu un consum psihic şi fizic extraordinar care mi-o dovedit încă o dată că nu mai sunt la fel de în formă ca la 16 ani, când nici nu simţeam nopţile nedormite.

Mi-am dat seama că a merge într-un oraş turistic a doua oară e ca a ceti din nou o carte pentru că mereu descoperi detalii pe care le-ai omis la prima vedere. N-am mai fost ahtiată după muzee şi monumente, aşa că am savurat din plin străduţele înguste şi oamenii de pe stradă şi crâşmele exagerat de scumpe.

  • M-am oripilat cân am intrat  la metrou după 12 noaptea şi am văzut zeci de oameni dormind pe saltele aliniate la perete, fiecare păziţi de câini şi alte animăluri. Este soluţia pe care comunitatea locală a găsit-o pentru oamenii străzii, pentru numărul lor e foarte mare şi nu-s deajuns de multe adăposturi pentru ei. De bine, de rău, la metrou e cald şi linişte, iar dimineaţa toate saltelele şi păturile sunt depozitate în încăperi încuiate, astfel că fiecare se întoarce în acelaşi loc în fiecare noapte. E urâtă priveliştea, dar decât să îngheţe pe străzi….

  • Bruxelles e mult prea populat de oameni de toate naţiile, aşa că-i greu să găseşti o trăsătură a belgienilor între miile de oameni veniţi de peste tot. Mi-a plăcut însă în Bruges, despre care vă povestesc în amănunt oleacă mai încolo.
  • Şoferii sunt neobişnuit de răbdători. Iar n-am auzit claxoane şi nici nu opreau ghiolbanii fix pe trecerea de pietoni
  • S-a adus bere românească la Delirium- localul intrat în cartea recordurilor pentru comercializarea a mai mult de 2004 tipuri diferite de beri. Se cheamă Ursus şi costă aproape 5 euroi. Imaginea e mai mult decât sugestivă:

reclama ursus

  • Se simte criza şi la ciocolaterii. În octombrie te ruga tătă lumea să intri şi să guşti o bucăţică de ciucalată, acuma tăvile erau mai golaşe şi mai bine pitite printre rafturi.
  • Pe strada Rou de Bouchers de lângă Grand Place se află peste 50 de restaurante. În faţa fiecăruia e amenajat ditamai raftul cu aranjamente din fructe, legume, scoici, raci, caracatiţe, peşti, cărnuri etc..Lângă rafturi câte un domn sau doamnă la costum, care te opresc efectiv din drum ca să-ţi explice meniul zilei. Te întreabă de unde eşti şi eventual încep să-ţi vorbească în limba ta. Nouă ni s-a întâmplat cu două dintre persoanele respective, care ştiau destul de multe fraze româneşti. Toţi îs numa un zâmbet şi promit fie o sticlă de şampanie, fie un loc la şemineu, fie cel mai bun vin, fie cea mai bună privelişte, fie un sărut (mi s-a întâmplat şi asta cu un chelner care era prea încrezător în sine). Asta, dragii mei, se cheamă că oamenii ăia ştiu ce-i aia marketing şi o priceput că stăpân e clientul. Amintiţi-vă pentru o clipă de ai noştri chelneraşi ciufuţi că le tulburaţi lipsa de ocupaţie când vreţi să comandaţi ceva. Cam toate restaurantele ofereau meniu între 12 şi 15 euro cu două feluri de mâncare şi desert plus un păhărel de vin. Din păcate şi la ei funcţionează zicala cu Afară-i vopsit gardul, pentru că imediat ce ne-am aşezat la masă, interesul chelnerilor pentru noi s-a redus considerabil, mâncarea a fost cam dubioasă şi paharele uşor nespălate. M-aş uita mai atent data viitoare când aş merge şi probabil aş alege un restaurant mai scumpişor.
  • E plin de ţigani, ca şi în octombrie.
  • Când plouă, nu se face mocirlă pe străzi şi trotuare. Minune inginerească.

Acuş povestesc de ce i se poate întâmpla unei blonde la Parlamentul European…Indiciu: Ieşi din cadru!!!!!!

Written by raluca

Zambesc si rad mult. Uneori sarcastic

This article has 1 comments

Leave a Reply to Escu Cancel reply

Your email address will not be published.