Mie îmi plac mult tinerele domnişoare care au muncit cinstit ca să penetreze adânc lumea bună a muzicii, politicii, televiziunii, modei etc..

Şi mai mult îmi plac genele lor care fâlfâie cuminţi, încărcate de rimeluri Dior în timp ce demoazelele dezvăluie la emisiuni profund culturale gen Teo, De 3 ori femeie şi alte cele de teapa lor secretul acestei spectaculoase penetrări: ele au ajuns acolo pentru că nu au făcut compromisuri.

Chestiunea pe care eu aş vrea s-o clarificăm e următoarea: ce înseamnă compromis? E vorba aici, dragii mei, de sisteme de valori diferite şi automat de percepţii diferite ale noţiunii de compromis.

Pentru mine a-mi pierde nopţile lucrând la un proiect nu e un compromis în timp ce pentru o femeie măritată, cu un copil mic acasă, care eventual are febră e un compromis.

Pentru mine nu e un compromis să mă mut dintr-un oraş în altul în interes de serviciu, în timp ce pentru altcineva ar putea fi.

La fel cum pentru mine e un compromis să fac favoruri sexuale şefilor, profesorilor coordonatorilor mei, în timp ce pentru alte tinere domnişoare s-ar putea să nu fie.

Problema e: N-am putea face un sistem naţional de categorisire a compromisurilor? Să fie clasa A, clasa B etc. în funţie de anumite trăsături comune. Şi-apoi discursul respectivelor domnioare ar fi unul mai clar, să înţeleagă şi muritorii de rând reţeta succesului.

Written by raluca

Zambesc si rad mult. Uneori sarcastic

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *