Ce mai e nou

În tot amaru ăsta de timp de când n-am mai scris, mi-am imaginat de nenumărate ori că mă aşez la laptop şi încep să scriu din nou. Uneori am şi visat. Nu-mi dau seama de ce n-am făcut-o. Ceva din mine a vrut o pauză. Tot acel ceva s-a trezit acum şi-mi cere aproape cu furie să scriu din nou. Şi iată-mă că scriu. Am revenit în ţară în august. Am terminat cu examenele în Amsterdam, însă nu mi-am finalizat încă teza. Mi-am ales o temă specială (ca mine, :P) şi un profesor…Read more …

Interviu cu mine

Îmi amintesc cu multe detalii primul interviu din viaţa mea. Era în clasa a XI-a, pentru Monitorul de Botoşani. Care, pentru necunoscători, era cel mai cel ziar din Botoşani (Nu ştiu care-i tirajul acum, dar sper că încă mai e fruntaş). Vorbeam atunci în calitatea de voluntar al Fundaţiei Tineri pentru Tineri (intraţi pe site să vedeţi cum puteţi să deveniţi şi voi voluntari) şi povesteam din experienţa mea de până atunci, despre echipa din Botoşani din care făceam parte şi despre impactul pe care îl aveau activităţile noastre.  Şi mi-amintesc că era…Read more …

Cu părinţii ce facem?

Am discutat de curând cu o poloneză (cu care am împărţit opinia) şi două olandeze de părinţi, de bătrâneţe, de datoria pe care copiii o au faţă de părinţi. Şi mi s-a deschis în faţă o altă lume şi parcă oamenii din faţa mea căpătau cu totul alte feţe. Nici nu ştiu de unde să încep. Cred că fiecare din noi se gândeşte că vine un moment când părinţii noştri îşi pierd puterea. Că ăsta e firescul. Încetează a mai fi independenţi şi conform gândurilor mele, e momentul ca ai lor copii, de…Read more …

Haitele de câini

În Bucureşti stăteam în Moxa, zonă centrală, sigură, destul de bine păzită, o grămadă de insituţii publice prin jur, deci din punctul ăsta de vedere  nu mi-era teamă să vin acasă târziu, singură. Altceva mă terifia. Întâlnirea cu câinii. Pe străduţa aia de la Moxa îs mulţi câini, care se fac şi mai mulţi din când în când. Şi care câteodată erau agresivi. Nu m-a muşcat niciunul dar când mă lătrau îngheţa sângele în mine şi nu mai puteam să fac niciun pas. Salvarea venea de obicei de la oameni întâmplător prin zonă…Read more …

Mândră de mine şi recunoscătoare

Am aflat acum două zile că un dascăl tare drag mie din liceu, Prof. Dr. Daniel Botezatu, a acordat un interviu în care m-a menţionat printre elevii care fac cinste învăţământului. Mă bucur că nu doar el a avut un impact imens asupra formării mele, ci că şi eu am reuşit să-i marchez cumva experienţa la catedră. Îs mândră de mine. Şi îi sunt recunoscătoare lui. Ăsta e fragmentul de interviu: -Daca vi s-ar propune sa nominalizati cinci dascali ai scolii botosanene care fac cinste invatamantului romanesc, pe cine ati alege? -Intr-o ordine…Read more …

Primul meu negru

Am fost întrebată de curând de ce atâta fascinaţie din partea mea pentru multiculturalism? De ce atâta dor de ducă şi atâta sete de oameni din diverse locuri ale lumii? Şi am încercat să găsesc un răspuns. Am crescut în Botoşani. Un oraş în care nu am văzut nici un străin. Oraş în care văzusem români şi rromi. Pe când aveam vreo şapte anişori, ai mei fraţi au plecat la facultate. Cu ocazia asta am ieşit din Botoşani şi am fost până la Iaşi. O cu totul altă lume. Am cunoscut prietenii lor.…Read more …

Sid din Ice Age

Spre dimineaţă visam că Sid e în faţa blocului meu de la Botoşani. Eram cu nepoată-mea în sufragerie şi l-am văzut întâmplător pe geam. Era mult mai mare decât în film (faţa îi ajungea la nivelul etajului 1). Şi puştoaica m-o întrebat dacă putem merge să ne jucăm cu el. Mie-mi sclipeau ochii mai tare decât ei. (fac o parantază ca să vă zic că visele mele preferate îs alea în care interacţionez cu personaje din desene animate. Am avut o perioadă când nopţi la rând îi dădeam o mână de ajutor lui…Read more …

Oraşe. Şi Sex

Am primit o leapşă. De la Elena Cîrîc. Au mai scris despre asta şi Diana şi Cristina. Invit pe cine doreşte să preia leapşa. Şi am să-mi închipui cine sunt de fapt oraşele, cum şi cu cine ar face ele sex. Şi am să scriu nu despre toate oraşele pe care le-am văzut, ci doar pe cele cu care şi în care am trăit. Fie şi câteva ore. Botoşani: e acel bărbat cu care n-aş face niciodată sex. E prietenul cel mai bun, cel la care mă întorc de câte ori simt nevoia…Read more …

Porţile Botşeniului

Ultima dată când am plecat din dulcele meu târg, am observat nişte poţi care stăteau ca nuca-n perete la îeşirea înspre Iaşi. Ştiţi cumva ce căutau acolo şi dacă încă mai sperie pe cei care intră sau ies în şi din Botoşani?Read more …

Blog Meet Botoşani

Deşi am ajuns târziu de tot, fu tare. Incredibil de tare. Am luat locul lui Cristi şi-am vorbit eu cel mai mult şi am recunoscut unul din colegii mei din clasele primare, pe Bogdan. Detalii cu tătă lumea care-o fost prezentă sunt aicişa. M-am trezit înconjurată de o grămadă de politehnişti care mai scăpau câte-un termen ce mă făcea să mă uit cruciş, dar discuţiile au alunecat uşor uşor în offline, în planuri de viitor, studii, joburi aşa că n-am simţit când o trecut timpu. Frigul ne-a provocat puţină suferinţă, da am alinat…Read more …