Nota de plată – cu şi fără circ

La vremea apariţiei lui, articolul ăsta mi-a plăcut mult, pentru că simţeam la fel. Pentru că e ciudat ca la finalul mesei să se întâmple următoarele: să începi să socoteşti la virgulă, să constaţi că nu e suma completă după ce a plătit toată lumea, să resocoteşti doar ca să constaţi că toată lumea a pus bine, să vezi dacă nu cumva a apărut ceva în plus pe notă, să constaţi că nota e corectă, să dea careva suma care mai lipseşte doar ca să se termine mai repede circul, să continue discuţia despre…Read more …

Mai ieftin, dar mai scump

Mă uitam la una din lecţiile lui Dan Ariely despre bani şi durerea despărţirii de ei. Cazul discutat era cel al variantelor de plată pentru un pachet turistic, momentul plăţii fiind criteriul. Economic vorbind, cel mai convenabil pentru client e să plătească imediat ce vacanţa e finalizată (variantă departe de realitate totuşi, n-am auzit de agenţii care să vândă pachete de turism cu plata la final). 2133Read more …

Pledoarie pentru intimitate socială

Vasta experienţă de viaţă de până la rotunda etate de 25 de primăveri m-a condus către o concluzie: oamenii care te cunosc cu adevărat sunt ăia care locuiesc sau au locuit cândva cu tine. Mi-am dat seama de asta recent când am petrecut un week-end cu fetele mele de la 124 (camera de cămin 124, cămin Moxa D, anii studenţiei la ASE). Cele patru cucuiete am decis la momentul dureros al despărţirii că în fiecare an vom avea măcar o noapte în care vom dormi din nou sub acelaşi acoperiş, că să fie…Read more …

Lecţia 3 Cu lanterna prin mintea consumatorului

Lecţia 1 aici | Lecţia 2 aici Sună tentant, dar n-o să meargă cu lanterna. Şi lumină totală încă nu s-a făcut în legătură cu ce se întâmplă de fapt în mintea consumatorului de când are / i se induce o nevoie şi până şi-o astâmpără cu vreun brand. Deci merge doar cu presupuneri testate prin experimente. Şi din nou sunt un fan al lui Keller şi vă explic aşa cum am învăţat şi eu. 2107Read more …

Dineu. Cu urâte. Cu proşti

O poftă de teatru s-a dezlănţuit în mine, aşa că am văzut o nouă piesă de curând. Dineu cu proşti. O piesă la care găseşti cu greu bilet şi la care râzi copios. N-am să stric hazul momentelor, dar am să împărtăşesc totuşi unul. Se explică la început ce e ăla un dineu cu proşti. Un dineu la care oameni care se consideră inteligenţi vin însoţiti de tot soiul de proşti ca să-i provoace să discute între ei şi eventual ca să aleagă un câştigător. Un prostul proştilor, cum ar veni. Iar cel…Read more …

De ce nu răspunzi la telefon?

Primesc întrebarea asta suficient de des cât să mă determine să explic de ce e o întrebare absurdă. Ca mai apoi, în loc de răspuns, să pot da link :). Şi dacă s-o potrivi, să faceţi şi domniile voastre acelaşi lucru. Începem cu începutul: întrebarea nu e ok, pentru că dacă o aud pe calea undelor (sau firelor) înseamnă că deja am răspuns. Corect ar fi De ce nu ai răspuns la telefon mai devreme? 2075Read more …

De ce crezi asta?

Acum ceva vreme am decis sa fiu pe bancheta din spate în timp ce un tânăr şofa către o destinaţie îndepartată. Era prima dată cu el în calitate de şofer aşa că m-am comportat cum o fac la fiecare început de genul ăsta: M-am aşezat fix în spatele lui, cât să-i suflu în ceafă şi cât să vadă în oglinda retrovizoare că-i urmăresc fiecare mişcare. Şi de-ale lui, şi de-ale acului care indică viteza L-am avertizat că în opinia mea un şofer bun e unul care conduce prudent, nu unul care goneşte ca…Read more …

Ce să auzi când eşti excitat

La un curs recent de comportamentul consumatorului, profa ne-a povestit de un experiment controversat. Deşi în teorie, mare parte din oamenii ştiu că a şofa după ce au consumat băuturi alcoolice e ceva greşit şi declară că n-ar face niciodată asta, părerea li se schimbă miraculos după câteva pahare. Şi riscul nu mai pare aşa mare. Aşa că nişte cerctători s-au gândit să vorbească cu oamenii care consumaseră deja băuturi alcoolice, să le reamintească riscurile la care s-ar supune dacă ar şofa exact cu câteva minute înaince ca ei să fie tentaţi să…Read more …

Primul meu negru

Am fost întrebată de curând de ce atâta fascinaţie din partea mea pentru multiculturalism? De ce atâta dor de ducă şi atâta sete de oameni din diverse locuri ale lumii? Şi am încercat să găsesc un răspuns. Am crescut în Botoşani. Un oraş în care nu am văzut nici un străin. Oraş în care văzusem români şi rromi. Pe când aveam vreo şapte anişori, ai mei fraţi au plecat la facultate. Cu ocazia asta am ieşit din Botoşani şi am fost până la Iaşi. O cu totul altă lume. Am cunoscut prietenii lor.…Read more …

Cazul lui Phineas Gage

Răscolind nişte articole pentru facultate am dat zilele astea despre un caz controversat din medicină, filosofie  şi psihologie. M-am gândit să vi-l împărtăşesc şi vouă şi să vă recomand să cetiţi mai mult despre el. Pe scurt, e o întâmplare care a avut loc în 1848 în America. Phineas Gage era şef de şantier şi lucra la o cale ferată când o explozie a avut loc şi o bucată de fier (ca un cui, dar mult mai mare) i-a pătruns în craniu prin obrazul stâng şi i-a ieşit prin partea superioară, distrugând o…Read more …