De cetit

Pentru că ştiţi că mereu am împărtăşit ce-am avut mai bun pe lume cu voi (în limita în care s-o putut :P), azi vă recomand un blog pe care eu îl cetesc zilnic de ceva vreme, dar pe care nu-mi explic de ce nu-l adăugasem la blogroll până acum. O să-l găsiţi la categoria Mi-ar plăcea să-i cunosc. Aşadar, spor la rumegat idei: Ioan T. MorarRead more …

Mulţumesc, Guru

Merge netul. Adică laptopul meu vede conexiunea la net. Prietenul meu genial în ale IT-ului a rezolvat problema de la el acasă în timp ce eu mă uitam fascinată la laptop. Datorită lui, pot să-mi verific mai des mailurile şi să fiu ceva mai activă pe blog. Zic să zicem mulţumesc în cor, iar eu fac o plecăciune şi mă bucur încă o dată că sunt înconjurată de oameni deştepţi.Read more …

Vinovatul

Am purtat o discuţie despre influenţa religiei în comportamentul unui om acum ceva vreme, cu un elveţian. Care se interesase mult de România şi care avea mulţi prieten români încă dinainte să mă cunoască. Mi-a spus că îl şochează nonşalanţa cu care mulţi dintre noi spunem: eh...Aşa a vrut Dumnezeu! Aşa a fost să fie!, iar reuşita altora e de multe ori întâmpinată cu: A avut noroc, maică! El pe de altă parte, şi mulţi ca el, care erau protestanţi, puneau orice eşec sau reuşită pe seama propriilor lor persoane şi a muncii…Read more …

Nu merit

Azi m-am înfuriat pe mine. Mi-am pierdut o căciulă la care ţineam mult şi pentru care am făcut destule sacrificii ca să mi-o pot cumpăra. Era o căciula de copii mari, cu doi ochi şi un nas imens cusute pe ea... Nu am plâns doar pentru că am pierdut o căciulă, ci pentru că el n-şpelea obiect la care ţin şi pe care îl pierd. Am şi o listă de 3 portofele pierdute, cu tot cu acte şi bani, câteva seturi de chei, un stilou, o pereche de pantaloni, o geantă cu tot…Read more …

Gratitudine

De fiecare dată când se abate câte un nor negru deasupra capului meu, reuşesc să mă aburc şi să văd zecile de raze de după el... Şi orice cumpănă nu face decât să-mi demonstreze că atâta timp cât ai prieteni alături, nimica nu-i de netrecut. Mulţumesc, Bogdan. Pentru că eşti încă în viaţa mea, deşi îţi uit în fiecare an ziua de naştere, deşi îţi promit lucruri pe care le împlinesc cu luni de zile întârziere, deşi mă panichez când nu e cazul, deşi te fac să te cerţi cu alţii pentru mine,…Read more …

Îmbunătăţiri

De azi blogul meu s-a îmbogăţit cu câteva linkuri. Pentru câ-s mândrî di Botoşani, pentru cî de-ici s-o ridicat şî sî ridicî în continuari numi mari ali ţării, am ales sî susţin vocili celor de-ici. Îi găşiţi la categoria Mândră de Botoşani. Îs aleşi pi sprânceanî, deci aveţi tăti motivili sâ-i citiţi. E vorba deocamdata de Adina, Andrei Chitic, Bogdan, Cristi Corduneanu, Dida, Mihai Grădinariu, Cristi Chiribău, Radu Gonciar, Teofil Cojocariu, Zeffy şi site-ul Blogtoşani. Lista rămâne deschisă. O zi faină s-aveţi !! :DRead more …

Mândrie

Acum câteva ore am primit un telefon de la prietenii mei deştepţi şi frumoşi şi simpatici. Întrebarea firească e care dintre ei, că toţi mi-s aşa :D De data asta e vorba de Aniţa, Cami, Claudia, Sebi şi Ştefan care au participat anul ăsta la Olimpiadele Comunicării, care au luat locul doi la Comunicare instituţională, care au muncit enorm şi au meritat din plin premiul...poate chiar ceva mai mult, care sunt convinsă că mi-au simţit dorul şi în acelaşi timp m-au simţit aproape, care au scris despre experienţa lor pe blogul echipei, adică…Read more …

Valori

Am iubit mereu oamenii, deşi s-a întâmplat câteodată să fiu trădată de unii apropiaţi mie. Nu găsesc nimic mai plăcut pe lumea asta decât să petrec timpul în compania oamenilor şi să fiu înconjurată de ei. Îs un om sociabil şi atehnic. Reuşesc mereu să stric calculatoare, să distrug setările programelor şi asta mă face să mă tem de tehnologie. Reuşesc, în acelaşi timp, să citesc oamenii, să-i fac să zâmbească, să nu-i blochez sau stric şi asta mă face să mi-i doresc mereu alături. Vineri voi pleca în Amsterdam, cu o bursă…Read more …

Totul e bine când se termină cu bine

Nu-mi plac oamenii ranchiunoşi. Obişnuiesc să uit cele rele din simplul motiv că nu-s masochistă. Nu-mi place să fiu roasă în interior de gânduri şi sentimente monstruoase. Nu înţeleg pe cei ce cu bună ştiinţă irosesc neuroni- nota bene, neuronii sunt în număr limitat- pentru a ţine minte momente delicate pe care apoi să le reamintească în cele mai nepotrivite momente cu scopul pervers de a scoate ochii cuiva. Mi se pare că nimic nu se compară cu sentimentul pe care îl trăieşti atunci când ceva se termină cu bine, mai ales când…Read more …