Către ordine. Partea III – Cutia ruşinii
Vedeţi voi, deşi clămiţele stăteau cuminţi la locul lor în oricare din zilele amare ce au urmat celei dintâi înfrângeri a haosului, pentru vieţuitoarea hiperordonată n-a fost îndeajuns... Au început să o macine toate celelalte mărunţişuri împrăştiate peste tot şi disperarea s-a manifestat în toate formele ei. Întâi - în mod miraculos - îmi găseam de fiecare dată hainele pe umeraş, deşi eu le lăsam pe scaune, agăţate pe uşă sau cine ştie pe unde uitate. Deşi posed o minte curioasă şi ageră, nu m-am întrebat niciodată de ce se întâmpla aşa. Până…Read more …