ordine

Către ordine. Partea III – Cutia ruşinii

Vedeţi voi, deşi clămiţele stăteau cuminţi la locul lor în oricare din zilele amare ce au urmat celei dintâi înfrângeri a haosului, pentru vieţuitoarea hiperordonată n-a fost îndeajuns... Au început să o macine toate celelalte mărunţişuri împrăştiate peste tot  şi disperarea s-a manifestat în toate formele ei. Întâi -  în mod miraculos -  îmi găseam de fiecare dată hainele pe umeraş, deşi eu le lăsam pe scaune, agăţate pe uşă sau cine ştie pe unde uitate. Deşi posed o minte curioasă şi ageră, nu m-am întrebat niciodată de ce se întâmpla aşa. Până…Read more …

Către ordine. Partea II- Întâia înfrângere a haosului

Primele zile din convieţuirea unui om crescut întru haos cu un altul supus ordinii absolute nu pot fi decât amuzante pentru cineva din afară: multiple amabilităţi şi false zâmbete ("Poţi te rog să duci geanta la loc?", "E ok dacă nu ţinem farfuriile grupate pe mărimi şi culori?"), însă gânduri negre de război înăbuşite la fiecare pas ("Îmi strâng acum geanta să nu ne certăm, da mâine o las tot unde apuc. Nu pot ceda cu geanta, că au să urmeze toate celelalte...", "Hai că las o farfurie neagră între toate cele albe…Read more …

Către ordine. Partea I- Din chaos, Doamne,-am apărut Şi m-aş întoarce-n chaos…

Am promis acum câteva zile c-am să vă spun câte ceva despre calea pe care am fost constrânsă s-o urmez: de la haos către ordine. Începutul e aşa: am fost copilul cel mai mic al familiei, mereu note mari, cuminţenie cât se poate, suficient cât părinţii să mă ierte de prea multe ori când era vorba de ordine şi curăţenie. Din când în când se lăsa cu câte o ceartă mare, toate hainele scoase din dulap cât să fiu obligată să le pun la loc în ordine. La fel cu cărţile şi caietele…Read more …

O agendă. O Viagra

Toată viaţa mea ( o vecie) am fugit de orice însemn care mi-ar fi ştirbit părerea de sine. Păi eu puteam să le fac pe toate. Eu puteam să ţin minte pe toate. Puteam să ţin ordine în haosul din jurul meu şi să-mi reuşească toate, chiar dacă uneori pe ultima sută de metri şi cu tensiune galopantă. Şi n-aş fi scris într-o agendă pentru nimica în lume. Pentru că în ochii mei şi ai lumii, o agendă spunea clar şi tare: Nu pot să ţin minte tot. Încep să încurc lucrurile. Nu…Read more …

Ce te omoară?

Şi mă refer la genul acela de moarte lentă şi dureroasă! Eu am să dau un răspuns şocant la întrebarea asta. Şocant pentru cine mă cunoaşte. Pe mine mă omoară dezordinea. Da, dezordinea pe care am elogiat-o aici şi din care m-am hrănit douăzeci de ani de viaţă. Dezordine căreia i-am pus gând rău. Am lingurile puse la linguri şi cuţitele la cuţite. E curat pe desktop. E curat pe birou. Hainele de iarnă îs separate de alea de vară, ca să am mai mult loc pe rafturi (mai făceam asta doar când…Read more …

Care-i cifra cu care te lauzi tu?

A mea e 6- şasă! Fix atâtea icoane mai am eu pe desktop, după câteva ore de curăţenie. Mă simt un alt om. În sfârşit pot să-mi văd imaginea de background. Voi câte iconuri aveţi pe desktop? (îmi pare rău că nu le-am numărat şi înainte, dar ca să vă faceţi o idee, aproape îmi acopereau tot spaţiul)Read more …

Cu capu’n traistă

Pentru că ar fi fost nefiresc să nu rătăcesc chiar nimic zilele astea, mi-am uitat laptopul într-un alt oraş. M-am tot plimbat toata săptămâna, am ajuns şi acasă, însă laptopul zace într-o altă casă şi-mi va fi înapoiat curând. Se fac destule glume pe seama asta pentru că am o legătură aproape ombilicală cu el, dar rezist eroic şi aştept cu nerăbdare momentul revederii. Nu-mi place să-mi verific mailurile  sau să bloguiesc de pe alte calculatoare (citiţi aici ca să înţelegeţi de ce), aşa că s-ar putea să reacţionez cu întârziere. (azi am…Read more …

Linguri la linguri

Mi se întâmplă ceva barbar. Haosul şi dezordinea în care trăiesc îs deja ştiute printre cititorii mei, dar viaţa la cămin mă obligă să mai fac şi compromisuri. Unul din ele mi-a fost cerut zilele trecute şi de-atunci îmi tot trec prin minte metode de tortură a colegelor. Ele vor să ţinem totul ordonat la tacâmuri. Să stea lingurile la linguri, cuţitele la cuţite şi furculiţele la furculiţe. Separare pe care eu de obicei nu o fac, pentru că mi se pare inutilă. Spăl de obicei mai multe deodată şi apoi le pun…Read more …

Nu merit

Azi m-am înfuriat pe mine. Mi-am pierdut o căciulă la care ţineam mult şi pentru care am făcut destule sacrificii ca să mi-o pot cumpăra. Era o căciula de copii mari, cu doi ochi şi un nas imens cusute pe ea... Nu am plâns doar pentru că am pierdut o căciulă, ci pentru că el n-şpelea obiect la care ţin şi pe care îl pierd. Am şi o listă de 3 portofele pierdute, cu tot cu acte şi bani, câteva seturi de chei, un stilou, o pereche de pantaloni, o geantă cu tot…Read more …

Zăpăceală

Nu-mi plac oamenii ameţiţi şi aş înnebuni să fie nevoie să lucrez cu cineva zăpăcit. Tocmai de aceea, fiecare zi care trece şi în care încă mă mai suport e o victorie a vieţii. Toţi din jurul meu ştiu că în geantă, pe birou şi în jurul meu e dezordine. Nu mizerie, dar dezordine. Am susţinut mereu că în cap e totul organizat şi că în haosul aparent sălăşluieşte ordine desăvârşită. Dar azi a fost tragic. Am făcut o oră pe drum, schimbând metrouri şi alergând cu limba scoasă ca să ajung la…Read more …