părinţi

Poziţia copilului – Pumn de realitate

Am citit suficient de multe reviewuri înainte să intru în cinema cât să fiu convinsă că povestea în sine nu e spectaculoasă, pentru că Poziţia Copilului e mai ales despre potretul bolnăvicios al unei mame care nu acceptă maturizarea fiului ei. Am ieşit răscolită aproape două ore mai târziu, marcată deopotrivă de portret şi de poveste. Aproape fiecare scenă mi-a stârnit un val de amintiri, de revolte înăbuşite de neputinţa de a schimba realitatea. Că până la urmă filmul asta e: un pumn de realitate. Brusc, tăios, fără mănuşă. 1782Read more …

Copiii şi limbile străine

În categoria "lucruri care mă dor" intră să calc rufe. Compensez cu tot felul de activităţi paralele cum ar fi muzică pe fundal/ seriale/ înregistrări online ale unor programe TV sau audiobooks. Ultima oară m-am uitat aici după nişte înregistrări interesante şi m-am oprit la un curs introductiv de istorie a limbii engleze. Pe la minutul 10 profesorul susţine că până la vârsta de 6 ani copiii pot învăţa cu mare uşurinţă limbi străine. Nu e necesar ca adulţii să explice noţiuni legate de limbile străine ci e suficient ca un copil să fie într-un…Read more …

Ce-ţi datorează părinţii?

Vreu ca postul ăsta să fie unul cât mai realist. Mai vreau să fie unul axat pe sprijin material, căci cel moral e mult mai greu de judecat. Ce simţiţi voi că vă datorează părinţii, adică ce anume din ce nu v-ar putea ei oferi vă frustrează tocmai pentru că simţiţi că era de datoria lor să vă ofere? În ce mă priveşte, consider că ai mei părinţi şi-au încheiat datoria: m-au purtat prin şcoli, m-au înbrăcat, mi-au dat de mâncare, mi-au dat un acoperiş şi mi-au amintit în fiecare clipă că eu…Read more …

Cu părinţii ce facem?

Am discutat de curând cu o poloneză (cu care am împărţit opinia) şi două olandeze de părinţi, de bătrâneţe, de datoria pe care copiii o au faţă de părinţi. Şi mi s-a deschis în faţă o altă lume şi parcă oamenii din faţa mea căpătau cu totul alte feţe. Nici nu ştiu de unde să încep. Cred că fiecare din noi se gândeşte că vine un moment când părinţii noştri îşi pierd puterea. Că ăsta e firescul. Încetează a mai fi independenţi şi conform gândurilor mele, e momentul ca ai lor copii, de…Read more …

Cu cine concurezi?

Ideea postului ăstuia a pornit de la un comentariu de la posturile anterioare. Una din cetitoare spunea că nu-i place concurenţa, că îi e frică de învingere. Şi m-am gândit să vă împărtăşesc ceva ce am auzit de la un profesor, în timpul unui speech. El a zis aşa: Marea greşeală pe care o fac dascălii în educaţia tinerilor e că le spun adesea- Uitaţi-vă bine în stânga şi în dreapta voastră. Numai unii dintre voi vor ajunge oameni mari. Majoritatea însă vor rămâne mediocri. Luptaţi-vă să fiţi voi aceia care vor cunoaşte…Read more …

Uite de-aia!!

Vă sună cunoscut titlul? Aţi răspuns în felu ăsta de multe ori cân aţi auzit Da de ce? Aşa-i că vă cam ocolesc prietenii în utlima vreme? Şi nici sex nu mai faceţi aşa des, că pe partener(ă) îl/o doare capul? Nimănui nu-i plac oamenii complexaţi. Aia care din frica de a nu le fi trădată neştiinţa sau lipsa de argumente logice sau lipsa de chef şi acreala în care se scaldă zilnic răspund sec cu Uite de-aia! când le ceri o explicaţie. Vă mai amintiţi de profesorii nebuni din liceu cărora n-aţi…Read more …

NU!

Înainte să purcedeţi la cetit postul, trebe cetit Fetiţa care l-a luat pe NU în braţe, de Octavian-Pancu Iaşi. Am găsit aici textul, dar cred că e unul adaptat. Eu am auzit povestioara într-una din puţinele zile cât am fost la grădiniţă şi am citit-o când eram ceva mai măricică. Şi azi, încă o dată, să mă conving că finalul era într-adevăr că NU a fost închis în călimară. Şi aveam nevoie să ştiu exact ce s-a întâmplat, pentru că eu cred că NU a evadat din nou şi, mai mult decât atât,…Read more …

Frustrările mele de azi

Uaminii care zic un rotund în loc de un cerc Fetili care se cred pe podium cân trec strada Un copil de 14 ani este suspectat că şi-a ucis şi îngropat prietenul de 13 ani. Detalii aici Later Edit: Ariciu, un cititor fidel al blogului, mi-a atras atenţia asupra unui alt eveniment tragic, pe care îl omisesem... Un bebeluş de trei luni a murit pentru că i-a fost administrată apă dintr-o fântână în care concentraţia de nitriţi era cu mult peste limita admisă. Mă tot gândesc cu câtă grijă stăteam atâtea mămăi pe…Read more …

Eternul feminin

Există fimei care cred că a fi mamă e ceva ce vine de la sine. Nu-i nimic de învăţat, ne naştem noi, damele, cu o anumită informaţie gentică ce ne obligă să fim mame bune, indeferent dacă ne dorim sau nu asta. Pentru că mi-s dragi copiii şi pentru că mi-i uneori ruşine că-s femeie, mă revolt puternic atunci când: mămăi fromoase şi bine aranjate trec strada- de obicei prin locuri nepermise- împingând întâi cărucioarele în care copiii dorm liniştiţi, neştiutori de inconşienţa celor ce i-au făcut. Oare lor nu le trece prin…Read more …

Şcoala vieţii

M-am născut într-o familie de intelectuali fără diplome.Şi de la ei am învăţat întâia oară că o diplomă agăţată de gâtul unui măgar pe care scrie ARMĂSAR nu-l face pe acesta din urmă mai presus de un măgar ordinar. Îi doar o bucată de hârtie, o etichetă mirosind încă a şpăgi şi alte favoruri ce-au fost făcute în scopul nobil al obţinerii ei. Şi totuşi, viaţa e parşivă. Şi fără nemernicia aia de diplomă e greu să răzbaţi, pentru că indiferent ce şi cum faci, or s-apară mereu mucoşi cu diplome cumpărate, să-ţi…Read more …