Mă duc mâine la Webstock. Dacă nu ajungi, e live pe net

Cred că se face deja o săptămână de când un blogger dintre ăia vechi și buni m-a ademenit cu Webstock. Mult spus ademenit, totuși. Mi-a spus doar că vine, iar pe mine m-a cuprins o nostalgie. Mă gîndeam la 2007, anul în care am scris primul post, și la anii de studenție, când nu duceam lipsă nici de timp, nici de idei. Acum ideile îmi dau târcoale în continuare, timpul însă nu mă lasă să-i pun căpăstru. Și m-am mai gândit la ce sunt azi. Un om curios, interesat încă de mediul online,…Read more …

Neşlefuite (2). Lăutari. Anşchilopat. Curs online.

Mă întreb ce zice, dacă zice, Simion Bogdan Mihai de fiecare dată când primeşte câte 5-6 like-uri la intervale foarte scurte de timp, la postări recente şi vechi deopotrivă, ca şi cum cineva îi scotoceşte febril prin trecut şi prezent. Acesta fiind modul meu de a-l aprecia pentru ce face. Cum ce face? Aduce lăutari pe Facebook. Direct de la ei de-acasă sau direct de pe scena vreunui club hipsteresc, în care în mod normal nu te-ai aştepta să fie vreun ţambal. Îl mai urmăresc "discret" câteva zile şi o să-i şi scriu. Nu…Read more …

Unde visele nu se duc să moară

Povesteam recent cu prieten de un drum lung către o companie şi de feţele schimonsite ale celor care ieşeau de acolo, pe care nu ştiam ce să citesc prima dată: regret, resemnare, durere, indiferenţă? Şi el îmi zice: "Da, ştiu. Aveam un prieten care lucra acolo. Zicea că ăla e locul unde se duc visele să moară." Şi dincolo de un râs care cumva părea nefiresc în tot contextul, n-am mai ştiut cum să reacţionez. Dar faptul să sunt atâtea locuri unde visele se duc să moară e tragic. O arată privirile de după…Read more …

Student la şcoala vieţii. Bibliografie

Prolog Mama citeşte bine oamenii şi cred (sper) că măcar o parte din inteligenţa ei emoţională şi-a găsit o cale şi către mine. Îmi place s-o ascult când îmi spune poveşti de viaţă şi când surprinde cu uşurinţă doar esenţialul despre oameni. Acum ascult cu admiraţie, însă îmi aduc aminte din copilărie că eram mai degrabă intrigată, mai ales când auzeam de câte cineva că are şcoala vieţii. Eu aveam note bune la şcoala mea, îmi plăcea acolo, mă întrebam în gând dacă la fel oi fi şi cu şcoala vieţii, despre care mama…Read more …

Încercăm şi altfel

Cu aşteptat să am timp până să scriu nu merge, aşa că încercăm şi altfel - scriu deşi n-am timp de scris. Scriu pe fugă, nu aşezat, pe îndelete, cum îmi place mie, dar în viaţă mai faci şi ce trebuie, nu numai ce vrei şi ce-ţi place. Şi acum chiar trebuie să scriu, că prea nu-mi dau pace nişte gânduri şi cred că al meu catharsis prin scris vă poate ajuta şi pe voi. Aşadar, încercăm şi pe fugă: ||| Am fost anul ăsta în prima drumeţie serioasă pe munte, am urcat pe…Read more …

Portugalia. Dincolo de Lisabona. Partea a IV-a

Partea I e aici Partea a II-a e aici Partea a III-a e aici Aventurile din afara Lisabonei au început fie cu un bilet de tren din Gara Rossio (aşa am ajuns în Sintra), fie cu închiriatul unei maşini (aşa am ajuns în toate celelalte locuri). Despre înotul în ocean pot spune că e o experienţă pe care n-aş fi anticipat că o voi trăi cu teamă. Primul contact a fost la Praia de Meco, la aproximativ 50 km sud de Lisabona (şi ca s-ajungem acolo am trecut pe podul Vasco da Gama - are 17.2 km…Read more …

Portugalia. Lisabona la pas ghidat. Partea a II-a

Partea I e aici Revenind la prima zi, am început cu ce încep ori de câte ori ajung în vreun oraş mare: caut free walking tours, preferatele mele sunt cele de la Sandemans New Europe Tours. Turul gratuit (care nu e tocmai gratuit pentru că, dacă vă place, sunteţi încurajaţi să recompensaţi ghidul cu preţul aproximativ al unui tur plătit, care în Lisabona e 12 euro) acoperă zonele Bairro Alto, BaixaPombalina şi Chiado şi a fost foarte util în prima zi: Am ascultat o foarte concisă expunere a istoriei Portugaliei şi a Lisabonei, cu tot cu…Read more …

Portugalia. Poooor-tu-ga-li-a. Poooor-tu-ga-liii-a. Partea I

S-a făcut mai bine de o lună de când m-am întors din Portugalia, moment care coincide cu determinarea mea să scriu detaliat despre cum fu acolo. M-am documentat înainte să plec de pe câteva bloguri şi simt că e echitabil să scriu şi eu, e un fel de Pay it forward. Aşa că m-am aşezat cuminte la birou, am închis geamurile să blochez orice zgomot de claxoane şi tramvaie şi am căutat pe You Tube: Florin Salam Portugalia. Am dat play. Nimeni în jurul meu, deci nu trebuie să explic. Gata, râd şi am poftă de scris.…Read more …

Un prinț, un bețiv, o vulpe, un antrenor, un sir

Ce s-a mai întâmplat de la ultima însemnare? M-am smuls din rutină, m-am aruncat cu capul înainte în ape noi în care învăț să înot și am citit, printre altele. Știți că mi-i drag să împărtășesc cu voi cuvintele care mă mișcă, așa că trecem direct la asta, azi din două dintre cărțile nou citite. Micul Prinț, Antoine de Saint Exupery (mi-am făcut cartea cadou de Crăciun, îmi doream demult s-o citesc, nu știu cum m-am făcut mare fără să mă bucur de ea) Oamenilor mari le plac cifrele. Atunci când le vorbești…Read more …

Sa facem niste noroc – Oferta de internship

Cred, ca toată lumea, că e bine ca în viaţă să ai noroc. Cred, ca aproape toată lumea, că norocul ţi-l faci cu mâna ta. Şi îmi manifest crezul muncind cu spor la norocul meu. Aş putea spune c-am avut noroc în ziua aceea din liceu când profesorul meu de biologie fusese rugat de cineva de la Tineri pentru Tineri să recomande un elev care să fie voluntarul lor. Dar n-a fost noroc pur - profesorul mă ştia de la ore, citise testele mele în care veneam mereu cu informaţii în plus şi…Read more …