Mai bine mai lungă sau mai lată?

Printre bancurile cu moldoveni pe care le ştiu, e unul care zice că moldovenii s-au tot gândit cum să facă viaţa mai lungă, însă nu le-a ieşit, aşa că s-au hotărât ca măcar s-o facă lată. Mai ştiu un banc cu crocodili, care e de fapt o dilemă: Crocodilul e mai mult lung sau mai mult verde? 2195Read more …

În taxi ca în Basic Instinct

Probabil am mai spus-o, dar nu strică să repet: ador să intru în vorbă cu taximetrişti, călători în tren/ avion/ autobuz şi în general necunoscuţi. Mi-s dragi pentru că de cele mai multe ori găsesc un tâlc în experienţele lor. Azi taximetristul era să tamponeze o maşină pentru că şoferul vorbea la telefon şi a schimbat brusc banda, fără să mai aibă mâna liberă să şi semnalizeze. 2191Read more …

Curiozitate. Binili învingi.

Vă zic despre două filme văzute de curând. 1. Oblivion Ca un om curios ce mă aflu, nu pot decât să mă bucur să am fost supusă acestui film. Nu m-a atras din trailer pentru că era cu prea multe explozii şi încă am vie în minte amintirea filmelor cu Cichi Cen (Jackie Chan) de pe vremea când frate-miu era mândru posesor de video, iar eu îmi doream doar desene (animate) de la viaţă. M-am bucurat totuşi că l-am văzut şi-l recomand pentru că mesajul lui central e bucată din crezul meu despre viaţă: e…Read more …

Două pâini şi şase somnifere

Asta a cerut un client fidel doamnei de la buticul din cartier. Spun client fidel pentru că doamna l-a salutat folosindu-i numele mic, deci se cunoşteau. Apoi i-a pus două pâini într-o punguţă şi şase beri în alta. 2179Read more …

Copilăria nu trece, ci se pierde

Dar nu-i o pierdere definitivă. Asta-i senzaţia pe care am avut-o citind Băiuţeii. Am citit-o pentru că v-am spus deja că m-a intrigat Filip Florian. Acum m-am convins că şi el, şi fratele lui au condei. Amândoi m-au convins că încetăm să fim copii când începem să găsim explicaţii pentru miracole de zi cu zi, ca spiriduşii sau fantomele. Dar m-au convins şi că, o dată pierdută, copilăria vine înapoi ori de câte ori o invoci. Nu stă, dar vine cât să te hrănească când ţi-e foame să fie totul posibil. O chemi uşor,…Read more …

Ce-ţi datorează părinţii?

Vreu ca postul ăsta să fie unul cât mai realist. Mai vreau să fie unul axat pe sprijin material, căci cel moral e mult mai greu de judecat. Ce simţiţi voi că vă datorează părinţii, adică ce anume din ce nu v-ar putea ei oferi vă frustrează tocmai pentru că simţiţi că era de datoria lor să vă ofere? În ce mă priveşte, consider că ai mei părinţi şi-au încheiat datoria: m-au purtat prin şcoli, m-au înbrăcat, mi-au dat de mâncare, mi-au dat un acoperiş şi mi-au amintit în fiecare clipă că eu…Read more …

Ziua mea- momente memorabile

Eram mititică, probabil 5-6 anişori şi hiper- sociabilă, cum mă ştiţi. Am bătut-o pe mama la cap cu vreo lună înainte de ziua mea că eu vreau să invit copii acasă, că eu vreau să-mi faca ea tort cu trandafiri (din ăia de zahăr), că vreau una, că vreau alta... Vorbeam şi atunci la fel de mult ca şi acum şi-mi închipui că săraca mama pur şi simplu îmi răspundea automat la întrebări, altfel nu-mi explic de ce mi-o fi răspuns ea cu DA la întrebarea: ¨Pot să chem pe toţi copiii cu…Read more …

Ce face munca din mine

Pen'că îs deja aproape două luni de când muncesc, se simt efectele brăţării de aur :D (munca e brăţară de aur, sper că aţi învăţat şi voi la şcoală): sunt mult mai disciplinată în privinţa mâncatului şi asta zic eu că e printre cele mai mari beneficii. Faptul că am program fix zilnic şi că mănânc mereu la aceleaşi ore are  efect pozitiv şi asupra fizicului şi psihicului meu (pap pe la 7, pe la 13, apoi pe la 19 şi de obicei câteva fructe între mese). mă simt om mare. Pe cuvânt.…Read more …

Haitele de câini

În Bucureşti stăteam în Moxa, zonă centrală, sigură, destul de bine păzită, o grămadă de insituţii publice prin jur, deci din punctul ăsta de vedere  nu mi-era teamă să vin acasă târziu, singură. Altceva mă terifia. Întâlnirea cu câinii. Pe străduţa aia de la Moxa îs mulţi câini, care se fac şi mai mulţi din când în când. Şi care câteodată erau agresivi. Nu m-a muşcat niciunul dar când mă lătrau îngheţa sângele în mine şi nu mai puteam să fac niciun pas. Salvarea venea de obicei de la oameni întâmplător prin zonă…Read more …

Trist 21

Azi s-au făcut doi ani de când tata nu mai e. Nu am depăşit momentul şi cred că n-o s-o fac niciodată cu adevărat. Durerea nu trece, nu se estompează, doar că iese mai rar la suprafaţă. Râd din nou, dansez pe stradă, am momente în care simt că lumea e a mea. Mi-era teamă atunci că astea n-or să se mai întâmple niciodată. La puţin timp după ce am aflat am fugit la duş. Am stat mult acolo şi speram ca toată apa aia să spele realitatea, să mă trezească, să modifice…Read more …