Hotelurile au stele, pensiunile is distinse cu margarete, iar restaurantele cu stele Michelin (pe-asta o ştiu de la Dana).
Zilele mele oricum îs pline de stele, pentru că adesea mă trezesc trăind într-o altă lume, aşa că am să le disting cu cafele.
În general, nu beau. Zilele obişnuite îs aşadar cu zero cafele.
Urmează cele în care beau una… ocazii speciale, oameni deosebiţi alături, o stare plăcută şi propice savurării unei cafele negre, amare.
Pe măsură ce emoţiile dintr-o zi se amplifică, mai adaug câte o cafea. De fiecare dată neagră, tare, amară.
Azi e o zi de 5 cafele. Mâine examen la un obiect deloc drag mie, eu fiind un om atehnic, terorizat de tot ce face trimitere la calculatoare ori informatică şi o prezentare de proiect. Nu mai e timp de somn până după examen, iar a doua cafea tocmai îmi gâdilă gustul. Următoarele trei, mai pe seară.
Cu empatie pentru toţi semenii chinuiţi de sesiune, vă urez o zi productivă!
spor si tie papusee!!!
Pai de la stelele Michellin a pornit tot sistemul de notare. Cluburile auto in care erau si ei implicati editau mici cataloage pentru conducatori unde apareau ratingurile astea 🙂
Bafta la examene si bafta si mie ca mai am destule…
săru’mâna de informaţii, krossfire!
Baftă şi mie şi ţie şi veseli şi tineri să fim, că examenele trec… tinereţea se duce, fericirea se ia la doză 😛