Autosatisfacţie verbală

Eu ma surprind adesea ingânând câte ceva şi mă mint că nu vorbesc singură. Pe mama o aud şi mai des şi recent am surprins un amic. Simţindu-se privit insistent, s-a uitat la mine şi mi-a spus: Vorbesc cu mine pentru că aşa primesc răspunsurile cele mai bune.Read more …

Bancuri esenţiale

Cred ca umorul este un excelent lubrifiant social. Şi mai cred că indiferent de pătura socială pe care şezi e esenţial să înţelegi câteva bancuri clasice, pentru că e o linie fină între "râdem cu toţii" şi "cu toţii râd de mine". Aşadar, aflaţi cât mai curând despre bancul cu: timpul hapsânii vişine lupul bascula/ podul/ râul/ şoseaua mătaseRead more …

Vrei să ne certăm?

Am făcut cândva o salată de vinete. Am dat unui suflet să guste: Eu: Aşa-i că-i foarte bună? Sufletul: Dac-ar fi să lăsăm modestia şi adevărul la o parte, da. E foarte bună. Tot pe subiect, titlul postului e răspunsul celui pe care gospodina îl întreabă: Îţi place ciorba?Read more …

Ce se mai întâmplă

Am zis că încerc să scriu zilnic pe blog. N-o mers. Am ajuns în unele zile târziu şi aş fi făcut orice numai să stau departe de deviceuri şi cât mai aproape de oameni. Nu renunţ. Scriu amu şi încerc metoda cu posturi în avans pe care nu le public deocamdată, cât să am o rezervă pentru zilele negre. În rest, am tot ascultat oameni dându-şi cu părerea despre  blog. Am primit următoarele păreri: Nu mai scrii la fel ca înainte. E super fad... Te citesc dimineaţa când beau cafeaua. Îmi place mult…Read more …

Jenant, depre moca

Eram de curând într-o cafenea, cu o amică, aproape de ora închiderii. Am păpat o prăjiturică (2.50 euro) şi stăteam cumincioară la discuţii cu fata în cauză. Care fată a ieşit câteva minute la o ţigară şi m-a lăsat singurică şi neştiutoare la masă. Tipa de la tejghea s-a apropiat de mine şi m-a întrebat dacă mai vreu prăjiturică. Bineînţeles că am zis nu, având în minte nu gustul absolut senzaţional, ci preţul de 2.50 şi condiţia de student semi-muritor de foame (că acuma am şi salariu, de aia semi). Între timp s-a…Read more …

Ce spui când strănuți?

Eu de obicei zic Mulțumesc oamenilor de prin jur care îmi urează Noroc!, Bless You! sau Gezondheid! (varianta olandeză pentru Sănătate!), după caz. Știu însă pe cineva care se scuză de fiecare dată când strănută. Și mereu mă pornesc să zis Bless you!, da până deschid gura, deja aud Sorry! Mai știu pe cineva care obișnuia să-și zică Noroc! Mersi! de fiecare dată când strănuta, că în caz că nu-i ura nimeni, el era sigur că auzea Noroc. Mai știu oameni care râd imediat după ce strănută, de obicei pentru că zgomotul pe…Read more …

Tu le-ai fi luat sau nu?

Situaţia: eram ieri seară pe unul din holurile facultăţii, une sunt multe mese şi scaune pe margine, lucrând la un proiect împreună cu alţi 3 colegi. La un moment dat, am văzut pe una din mesele alăturate o grămăjoară de CD-uri. Ne-am îndreptat spre ele şi am găsit un bileţel pe care scria ceva de genul: Free CDs. Enjoy the music. Şi CD-urile erau toate din alea inscripţionate de cineva, nu erau originale. Coperţile era printate pe foi colorate şi titlurile scrise cu un font din ăla cursiv, ca şi cum ar fi…Read more …

Totu în jurul chiloţilor şi şosetelor

N-am să fiu pre activă zilele ce urmează. E iar durere cu dedlainuri la proiecte şi nici nu sunt în starea care să mă ţină aici. M-am gândit totuşi să vă împărtăşesc că am descoperit o oareşce rutină în viaţa mea şi a colegei de cameră care graviteză în jurul unui nucleu dubios de tot: chiloţi şi şosete. Noi spălăm rufele numa când rămânem fără de chiloţi sau şosete, pentru că haine am mai avea încă vreo câteva zile, dar lipsa şosetelor elementare ne forţează. Şi pentru că mereu spălăm rufele cam în…Read more …

Tu cum termini?

La meiluri mă refer.  Mă enervează mereu să scriu linia aia de final. Că în abordările faţă în faţă mereu fac glume şi zic pa în moduri mai mult sau mai puţin decente, dar indiferent ce zic, tonul şi privirea mă ajută, că oamenii se prind repede ce aş fi vrut să zic de fapt. Şi nu se oripilează şi nu se întreabă dacă-s nebună sau nu. Dar în scris e altfel, mai ales cu oamenii cu care nu eşti chiar atât de apropiat, dar nici foarte formal. Cu ei po să termini…Read more …

Bricheta de socializare

Nu fumez, dar am mai tot timpul o brichetă la mine. E de socializare. Mereu cineva are nevoie, eu o împrumut mândră, urmează întrebarea fumezi? eu zic nu, apoi întrebarea de ce o ai cu tine? şi iac-aşa se iscă o discuţie. Cei care mă cunosc ştiu că nu am nevoie de o brichetă ca să pot începe o discuţie cu un necunoscut, însă uneori a fost şi ea factorul de iniţializare. Şi da, îmi place să intru în vorbă cu necunoscuţi, din simplul motiv că-s curioasă şi mereu e câte ceva de…Read more …