S-a făcut mai bine de o lună de când m-am întors din Portugalia, moment care coincide cu determinarea mea să scriu detaliat despre cum fu acolo. M-am documentat înainte să plec de pe câteva bloguri şi simt că e echitabil să scriu şi eu, e un fel de
Pay it forward. Aşa că m-am aşezat cuminte la birou, am închis geamurile să blochez orice zgomot de claxoane şi tramvaie şi am căutat pe You Tube:
Florin Salam Portugalia. Am dat
play. Nimeni în jurul meu, deci nu trebuie să explic. Gata, râd şi am poftă de scris. Misiune îndeplinită.
Am să vă explic vouă totuşi.
Portugalia nu era pe lista de destinaţii imediat următoare, însă şi-a făcut loc când am fost invitată la o nuntă acolo. I-am zis unui prieten că mă duc şi mi-a fredonat
Portugaliaaaa. Nu m-am întrebat şi nu l-am întrebat de ce ştia maneaua asta. Îmi accept prietenii cu tot ce înseamnă ei. Am reţinut-o însă, am mai ascultat-o de câteva ori şi am hotărât că voi face tot posibilul să se cânte şi la nuntă, probabil spre oroarea miresei şi-a cel puţin jumătate de nuntaşi (restul, nefiind români, probabil ar fi intuit totuşi că nu e bine ce se-ntâmplă, de s-ar fi întâmplat). N-a fost să fie însă, am dus lipsă de complici, dar am satisfacţia că am ascultat maneaua în aeroport, în Lisabona şi puţin la nuntă, de pe telefon.
Revenind însă la Portugalia, sper să vă fie de folos cele de mai jos.
…
