Viaţa în planuri paralele

Criza permanentă de timp în care simt că mă aflu mă împinge să cred că pot fi şi supraom, la o adică. Privesc timpul ca pe resursa mea cea mai importantă şi sigur exagerez cu asta, însă mă raportez adesea strict economic la el: îl investesc acolo unde ştiu că-mi…

Să dai sau să primeşti? De-amândouă

Am vie amintirea camioanelor cu haine şi jucării care veneau la începutul anilor ´90 în cartier. Aveam instrucţiuni clare de la mama să nu stau pe la vreo coadă "la ajutoare", că erau copii care chiar aveau nevoie, însă de vreo două-trei ori a trebuit să mă smulgă din îmbulzeală.…

Ce-ţi datorează părinţii?

Vreu ca postul ăsta să fie unul cât mai realist. Mai vreau să fie unul axat pe sprijin material, căci cel moral e mult mai greu de judecat. Ce simţiţi voi că vă datorează părinţii, adică ce anume din ce nu v-ar putea ei oferi vă frustrează tocmai pentru că…

Ţie ce-ţi iese?

Amu nu mă înţelegeţi greşit, nu mă cutremur când mă întreabă cineva asta, că îmi stă în fire să fac lucruri cu un scop, şi nu degeaba. Ce mă cutremură însă e reacţia pe care o cetesc pe feţele celor ce mă întreabă atunci când află că  ce ¨îmi iese¨…

Cu părinţii ce facem?

Am discutat de curând cu o poloneză (cu care am împărţit opinia) şi două olandeze de părinţi, de bătrâneţe, de datoria pe care copiii o au faţă de părinţi. Şi mi s-a deschis în faţă o altă lume şi parcă oamenii din faţa mea căpătau cu totul alte feţe. Nici nu ştiu de unde să încep. Cred că fiecare din noi se gândeşte că vine un moment când părinţii noştri îşi pierd puterea. Că ăsta e firescul. Încetează a mai fi independenţi şi conform gândurilor mele, e momentul ca ai lor copii, de care au avut grijă toată viaţa lor, să aibă grijă la rândul lor de părinţi. Aşa simt că aş face eu, pentru mama, dacă ar fi nevoie. Olandezele erau tranşante: se duc la centre de bătrâni, fireşte. Fiecare cu viaţa lui, cu familia lui. Acum noi avem copii, cariere, plus că aşa e normal, părinţii să ducă o bătrâneţe liniştită acolo. Şi de ce ar fi scandalos aşa ceva în România: …

Ce să auzi când eşti excitat

La un curs recent de comportamentul consumatorului, profa ne-a povestit de un experiment controversat. Deşi în teorie, mare parte din oamenii ştiu că a şofa după ce au consumat băuturi alcoolice e ceva greşit şi declară că n-ar face niciodată asta, părerea li se schimbă miraculos după câteva pahare. Şi…

S-o faci sau să n-o faci?

Discutam azi la facultate despre modelul de afaceri al unei cunoscute firme de consultanţă. Iar într-un interviu, şeful ăl mare zicea în felul următor: noi mereu i-am încurajat pe cei care muncesc aici să facă direct ceva, cu riscul de a fi nevoie apoi să-şi ceară scuze, mai degrabă decât…

Despre olandezi- Partea a III-a

Unul din lucrurile care m-o fascinat la olandezi e cum socializează ei în crâşme. Umblată fiind mai ales prin crâşme din România, îs învăţată să stau la o masă, să discut la căldurică, sau vara la terasă, privind în ochişori pe cel/cei cu care îs la masă. Şi ştiţi şi…

Oraşe. Şi Sex

Am primit o leapşă. De la Elena Cîrîc. Au mai scris despre asta şi Diana şi Cristina. Invit pe cine doreşte să preia leapşa. Şi am să-mi închipui cine sunt de fapt oraşele, cum şi cu cine ar face ele sex. Şi am să scriu nu despre toate oraşele pe care le-am văzut, ci doar pe cele cu care şi în care am trăit. Fie şi câteva ore. Botoşani: e acel bărbat cu care n-aş face niciodată sex. E prietenul cel mai bun, cel la care mă întorc de câte ori simt nevoia unui sentiment de linişte, e cel la care vin când mă cheamă şi e cel căruia îi povestesc cum e cu alţii. Şi pe care îl ascult şi-l admir pentru că întinereşte. Şi mă umple de bine. Bucureşti. bărbatul sadic, pe care doar o masochistă l-ar putea iubi. Pe la vreo 40 de ani, trecut prin viaţă, le-a făcut şi le-a auzit pe toate. Ştie ce vrea. Ştie şi cum să obţină. Ce are el de oferit vine numai deodată cu tot ce nu ţi-ai dori să primeşti vreodată. Face sex murdar. Violent. Nesimţit. Termină mereu primul. Amsterdam. E tânărul rebel. E bisexual, e tatuat, are şuruburi prin el şi se hrăneşte din beţie. El nu face sex cu tine. El îţi oferă orgasme. Uneori fără măcar să te atingă. Dar te învăluie. E genul de bărbat care te-ar poseda numai noaptea. Ziua adoarme frânt şi te lasă să faci ce vrei. Să iubeşti pe oricare din prietenii sai prietenele lui. Te ştie pe nume. Ştie exact ce îţi doreşti. Şi îţi dă un pic mai mult.Un pic mai bine. Te are în văzul lumii, pentru că e exhibiţionist şi nu-i pasă dacă tu nu eşti. N-ai să-l prezinţi nicicând părinţilor. N-ai să spui despre el viitorului tău soţ. Ai să-l împarţi cu prietena cu care ai avut mereu fantezii. N-ai să stai o viaţă lângă el. Dar de la el o să ai parte de tot ce-i mai murdar şi mai frumos în sex. La el ai să te gândeşti când un alt oraş pe care ai să ţi-l faci domiciliu te va iubi stângaci, pe la spate. …

Iar despre brand

Postul ăsta e un răspuns pentru krossfire la comentariile din articolul ăsta şi o invitaţie pentru voi de a vă exprima părerea. Eu zic aşa: advertisingul are o importanţă redusă în construirea unui brand, în comparaţie cu PRul, când e vorba de un brand pentru o catogorie redusă de oameni…