Sa facem niste noroc – Oferta de internship

Cred, ca toată lumea, că e bine ca în viaţă să ai noroc. Cred, ca aproape toată lumea, că norocul ţi-l faci cu mâna ta. Şi îmi manifest crezul muncind cu spor la norocul meu. Aş putea spune c-am avut noroc în ziua aceea din liceu când profesorul meu de biologie fusese rugat de cineva de la Tineri pentru Tineri să recomande un elev care să fie voluntarul lor. Dar n-a fost noroc pur - profesorul mă ştia de la ore, citise testele mele în care veneam mereu cu informaţii în plus şi…Read more …

Joc de tocilari – Wiki Challenge

... sau de oameni uşor plictisiţi la job care nu umblă pe NSFW-uri. Am auzit de curând de el şi ştiţi că nu-i plăcere mai mare decât să împart ce ştiu. Că un măr împărţit la doi aduce fiecăruia câte o jumătate. Dar o idee împărţită la doi aduce cel puţin câte o idee pentru fiecare Se dă un cuvânt (de exemplu dromader) şi se porneşte de pe pagina principală Wikipedia. Se numără de câte clickuri de mouse e nevoie până se ajunge la pagina despre dromaderi. Nu se poate folosi deloc tastatura.…Read more …

Către ordine. Partea II- Întâia înfrângere a haosului

Primele zile din convieţuirea unui om crescut întru haos cu un altul supus ordinii absolute nu pot fi decât amuzante pentru cineva din afară: multiple amabilităţi şi false zâmbete ("Poţi te rog să duci geanta la loc?", "E ok dacă nu ţinem farfuriile grupate pe mărimi şi culori?"), însă gânduri negre de război înăbuşite la fiecare pas ("Îmi strâng acum geanta să nu ne certăm, da mâine o las tot unde apuc. Nu pot ceda cu geanta, că au să urmeze toate celelalte...", "Hai că las o farfurie neagră între toate cele albe…Read more …

Către ordine. Partea I- Din chaos, Doamne,-am apărut Şi m-aş întoarce-n chaos…

Am promis acum câteva zile c-am să vă spun câte ceva despre calea pe care am fost constrânsă s-o urmez: de la haos către ordine. Începutul e aşa: am fost copilul cel mai mic al familiei, mereu note mari, cuminţenie cât se poate, suficient cât părinţii să mă ierte de prea multe ori când era vorba de ordine şi curăţenie. Din când în când se lăsa cu câte o ceartă mare, toate hainele scoase din dulap cât să fiu obligată să le pun la loc în ordine. La fel cu cărţile şi caietele…Read more …

Avioane pentru nevorbitori de engleza

Prin august, Il Capo di tutti Capi a scris acest post pentru începatorii în ale zborului cu aveonul. Într-un cu totul alt registru, dar cu informaţii la fel de pertinente, vă împartăşesc un text pe care l-am redactat pentru o persoană de aproximativ 50 de ani, nevorbitoare de engleză, care a zburat pentru prima dată cu avionul şi care era foarte emoţionată înainte de acest eveniment. Au mai folosit-o apoi şi alţi începători şi tătă lumea o ajuns cu bine. Sper să vă fie de folos şi vouă cândva. A. Reguli înainte de…Read more …

Prima emisiune TV

Na ca am facut-o si pe asta: am aparut pe sticla. (sar in postul asta peste faptul ca n-am mai scris demult si revin intr-un post viitor cu un update despre ce am mai facut in ultima vreme) Si pentru ca mereu am impartasit cu voi ce-o fost maret in viata mea, iata linkul: http://www2.tvr.ro/webcast/WebPlayer2.php?file=rtmp://perthro.tvr.ro/rec/DATA-2011-03-08-21-49.flv&name=Articolul%207 Emisiunea se numeste Articolul 7, a fost difuzata pe TVR International pe 8 Martie 2011, a fost live, de freza si machiaj s-au ocupat cei de acolo... Am participat in calitate de bursier al Fundatiei Dinu Patriciu, alaturi…Read more …

Ce-o să faci peste 30 de ani?

La unul din interviurile de angajare am fost întrebată cum îmi văd parcursul profesional. Ce cred eu că va fi peste 5, peste 10, peste 20 şi peste 30 de ani. Iar la 22 de ani cât am acum, ce voi face peste 30 de ani mi se pare foarte clar şi îmi doresc să mi se întâmple: voi fi diriginte la o clasă de liceu. Voi preda economie. Oricum, nu asta e latura care mă pasioneazăcel mai mult (obiectul pe care îl voi preda), ci aceea de şlefuitor de caractere. În sinea…Read more …

Ce-ţi datorează părinţii?

Vreu ca postul ăsta să fie unul cât mai realist. Mai vreau să fie unul axat pe sprijin material, căci cel moral e mult mai greu de judecat. Ce simţiţi voi că vă datorează părinţii, adică ce anume din ce nu v-ar putea ei oferi vă frustrează tocmai pentru că simţiţi că era de datoria lor să vă ofere? În ce mă priveşte, consider că ai mei părinţi şi-au încheiat datoria: m-au purtat prin şcoli, m-au înbrăcat, mi-au dat de mâncare, mi-au dat un acoperiş şi mi-au amintit în fiecare clipă că eu…Read more …

Ştii s-o iei?

Coordonatorul unui proiect la care am muncit intens m-a invitat la o vorbă după finalizarea cu succes. A proiectului. El: olandez şi cu un CV impresionant. Un excelent manager. Şi am început să povestim. Mi-a spus că mereu i-a plăcut de est europeni că îs uşor pierduţi în primele săptămâni de muncă în Olanda. Că iau totul prea personal. Că ori de câte ori îs criticaţi au senzaţia că tre să-şi facă bagajele şi să caute alt loc de muncă. Lauda o acceptă iarăşi cu suspiciune. Oare ce-o mai vrea de la mine…Read more …

BOS a intrat în JADE

Îmi râde inima în mine. Tocmai am citit articolul ăsta în Evenimentul Zilei: Studenţii fac primul pas către antreprenoriat. Anul trecut, de ziua mea, eram la Bruxelles povestindu-mă de eforturile pe care BOS, organizaţia în care am activat în dulcea-mi studenţie, le făcea ca să devină parte din JADE. Gândul integrării a prins formă în timpul unei întâlniri scurte, într-o zi infernală de vară, acum doi ani. Am venit atunci în Bucureşti pentru câteva ore ca să mă ântâlnesc cu Mihai Iorga(v-am povestit de el aici- pe atunci preşedinte BOS) şi Elena Şotropa, …Read more …