Coordonatorul unui proiect la care am muncit intens m-a invitat la o vorbă după finalizarea cu succes. A proiectului. El: olandez şi cu un CV impresionant. Un excelent manager. Şi am început să povestim. Mi-a spus că mereu i-a plăcut de est europeni că îs uşor pierduţi în primele săptămâni de muncă în Olanda. Că iau totul prea personal. Că ori de câte ori îs criticaţi au senzaţia că tre să-şi facă bagajele şi să caute alt loc de muncă. Lauda o acceptă iarăşi cu suspiciune. Oare ce-o mai vrea de la mine de mă laudă?

Şi aşa aş fi vrut să-i spun că n-are dreptate. Da are. Şi eu m-am obişnuit să mi se spună cu zâmbetu pe buze dacă am greşit ceva. No hard feelings. Fără politeţuri care nu-şi au locul.

Şi, desigur, orice critică vine cu argumente. Şi uite-aşa am învăţat să n-o iau personal. Să nu caut motive ascunse, pentru că de la bun început toate motivele îs menţionate. Şi deşi sinceritatea e uneori greu de digerat îmi place mult de tot mediul ăsta. E dur, uşor neprietenos, dar performant. Iar un bizinis tocmai asta tre să facă. Performanţă.

Faptul că ei se comportă cu aceeaşi brutalitate verbală şi în relaţiile personale nu-mi mai place. Şi prefer diplomaţia accentuată în contexte non-profesionale.

Reîntorcându-mă însă la muncă, m-ar încânta să devenim şi noi aşa.

Written by raluca

Zambesc si rad mult. Uneori sarcastic

This article has 3 comments

  1. Geanina Reply

    Totally agree! Ar trebui sa devenim si noi in mediul profesional asa!

  2. dumi Reply

    oh, da … e dur intr-adevar. Asta si pentru ca in general “est-europernii” sunt prost etichetati. Si atunci cand iti spune cineva ceva ai impresia ca ti-a si pus eticheta cu pricina…

    Apropo, citisem un articol pe tema “pe ce criterii ai alege tara in care ai vrea sa traiesti”. Ma gandeam sa iti propun un subiect de discutie/articol pentru tine si prietenii tai ce locuiesc in alte tari, cu tema: “de ce ai ramane si de ce nu ai ramane in tara in care momentant locuiesti”. Eu una lucrez ca si programator in Italia, dar de abia astept sa termin proiectele pe care le-am inceput si “s-o sterpelesc” spre nordul Europei. Nu stiu cum imi va fi, dar caut o tara cu cat mai putin romani, in speranta ca voi scapa de “etichetare”.

  3. raluca Reply

    @ Geanina: Deci sa incepem cu noi 😀

    @ Dumi: Voi scrie curand un post desre asta. Iti mulumesc pentru sugestie.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *