Cristina, o prietenă de-a mea şi-o cititoare a blogului, mi-a făcut, cu ajutorul unor alţi doi prieteni (vă mulţumesc,
Dan şi
Monel), unul din cele mai frumoase cadouri de când sunt aici, în Amsterdam:
Jurnalul Oanei Pellea.
Pentru că, evident, m-am regăsit în câteva din momentele dramatice ale vieţii ei şi pentru că mi s-au întipărit unele replici, am să vi le împărtăşesc:
- Dacă umbra după noi va rămâne dreaptă, ce contează că ne trage pământul şi ne cocoşează de ajungem să ne sprijinim în baston? De fapt, nu ştiu dacă ne apasă pământul sau ne apasă cerul.
- Purtăm ochelari ca să ascundem ce gândim, ca să vedem, dar să nu fim "citiţi". Sunt buni ochelarii de soare. (...)Mi-e greu să mă uit prin ochelari de soare în ochii oamenilor. E un schimb inegal.
- Frica îi reduce pe toţi la esenţă. (...) Toţi se gândesc la cei pe care-i iubesc. Toţi înţeleg că nimic, de fapt, nu e important- decât că eşti în viaţă.
…