V-am mai povestit de colega mea de cameră din Austria. Cu care mă înţeleg foarte bine. Un lucru m-a frapat la ea, dar am reuşit să trec şi peste asta. Lipsa de diplomaţie. Sau nici măcar nu cred că e asta, ci dimpotrivă, e o diplomaţie cu care eu nu sunt obişnuită.
I-am oferit cozonac cu vişine, trimis de mama, de acasă. Şi aceia dintre voi care aţi avut ocazia să gustaţi din el, ştiţi că e minunat şi e cel mai bun din lume (normal că exagerez, că e vorba de mama mea aici, şi ea cea mai bună din lume 😛 ). Iar fata l-a gustat, s-a strâmbat teribil şi mi-a zis că nu-i place. Că simte ea o aromă care nu e bună deloc.
Altă dată i-am dat să guste un desert indian pe care mi-l cumpărasem de aici şi despre care i-am spus că e extraordinar de bun. L-a gustat şi mi-a spus că e doar foarte dulce, dar nu are nici o aromă cu adevărat nouă sau interesantă, deci nu-i place. Şi zacusca are un gust rău, la fel şi unele mâncăruri pe care le gătesc şi pe care o invit să le guste.
Ea găteşte fantastic de bine în general. Dar mi-a dat să gust şi unele mâncăruri care nu aveau nici un gust sau care erau chiar oribile (una cu un sos se spanac, de exemplu, care m-a oripilat vizual mai întâi). Iar eu n-am avut tăria să-i spun că e oribil sau să mă strâmb. Am zâmbit, am spus că e un gust cu care nu sunt obişnuită şi că nu mai vreau. Mi-am abţinut pornirea de a mă spăla imediat pe dinţi.
Şi dacă iniţial mi se părea de-a dreptul strigător la cer că îşi exprimă părerea cu prea multă sinceritate, acuma mă tot gândesc că poate e mai sănătos aşa. Pentru că n-am cum să interpretez greşit ce-mi spune sau să nu înţeleg ce-a vrut să spună. Rămân cu toate astea cam la fel cum eram şi înainte, pentru că mi se pare că aş tăia în carne vie dacă aş folosi cuvinte mai dure. Şi pentru că am fost educată să refuz într-un mod foarte politicos. E, până la urmă, vorba de o diferenţă culturală.
Voi cum procedaţi în situaţii din astea? Cum aţi prefera să se comporte cei apropiaţi vouă?
nici eu nu sunt genul de om care sa spuna verde-n fata ca-i oribila mancarea,ca n-are niciun gust,etc.
de obicei, gust… apoi spun ca nu mai pot manca, nu stiu, inventez eu ceva, astfel incat sa nu fac gazda sa se simta prost.
cu toate astea, e mai bine sa fii sincer de la-nceput..poate cel caruia ii spui ca nu iti place cum a gatit, se va gandi unde a gresit si data urmatoare va face mancarea mai buna, decat sa-i lasi impresia ca e foarte gustoasa si sa fie oribila.
Apropo de cozonacul cu vişine vreau să adaug faptul că moldovencele gătesc cel mai bine.
Si eu am o prietena care iti spune verde-n fata absolut tot, chiar daca nu te cunoaste foarte bine si din cauza asta lumea o percepe drept rautacioasa si nu are foarte multi prieteni. Eu, sincer, cred ca e bine sa ai oameni de genul asta in jurul tau pentru ca au darul de a te mai trezi din cand in cand, cand ai tendinta de a mai lasa de la tine (chiar daca nu e cazul). Dar de cate ori am incercat sa fiu asa, nu am primit decat reactii naspa.
P.S. E cumva Berbec colega ta?Poate asta e explicatia:))
@ Ruxandra: cam pe-aici ma regasesc si eu
@ tatastrunf: si-s si frumoase si modeste
@ roxana: n-am aflat inca zodia. Still searching 😀
mda, deci eu spun ca e bun, chiar daca nu imi place :)… asta cand incerc pt prima data. Daca stiu ca ceva nu imi place, spun direct ca nu suport mancarea aia 🙂
nu pot sa cred ca exista om caruia sa nu ii placa cozonacul cu visine:)))..eu de cand am gustat la tine am rugat-o si pe mama sa imi faca:)..revenind la col ta de camera, pot spune doar ca sansele tale intr-o cariera diplomatica sunt net mai mari decat ale ei:))…si ca sunt si romance care se poarta exact la fel desi nu au scuza unei culturi diferite
Deocamdata sunteti doar colege de camera. Cand vei avea de lucrat cu management austriac, ai sa intelegi atunci si mai bine care sunt diferentele de cultura si traditie.
Oricum prefer sa mi se spuna in fata cand ceva place sau nu. Da e mai sanatos asa.
Numai ca, atunci cand austriecii zic ceva, romanii inteleg altceva si managerii romani inteleg sa aplice cu totul alfel, singura asemanare fiind scopul.
Eu recomand tuturor prietenilor romani pe care ii am, sa nu lucreze in firme cu management austriac. Motive? Sun multe, si se povestesc doar la cafea, iar majoritatea vin din propria mea experienta.
…
Cozonac cu visine? Nu am incercat, dar tarta cu visine o devorez cu satisfactie de fiecare data. La fel se intampla si cu compotul de visine (visine cu zahar si aspirina) !
“… De aceea am simţit întotdeauna că proştii
sînt mult mai interesanţi decît majoritatea
deştepţilor. Nu prin ce spun, dar
prin felul cum spun lucrurile. Prin libertatea
cu care le spun. Inteligenţa celor deştepţi
tine de frica originară: ei se mulţumesc
să nu spună prostii. E puţin, e lamentabil
de puţin.”
— Constantin Noica