Despre munca în echipă

Am câteva proiecte în echipă anul ăsta la şcoală. Şi deşi comunic bine şi îs ok cu munca în echipă la tot felul de proiecte, cu şcoala nu iese mereu bine. Şi am să zic de ce.
  • oamenii au nevoie de motivaţie puternică pentru a da ce-i mai bun din ei la un proiect. am avut şi plăcerea de a munci pe rupte cu alţi tineri la fel de înflăcăraţi pentru mine când am avut norocul să avem cam aceleaşi interese şi cam aceeaşi pasiune pentru proiectul în dezvoltare, dar m-am trezit şi trăgând singură căruţa când descopeream că oamenii din echipă fie nu puteau să muncească mai mult, fie nu-i interesa cu nimic să facă asta.
  • în facultate există mereu ăia cul de nu muncesc şi se fofilează de la orice proiect şi parazitează un fraier care oricum munceşte. de obicei eu eram aia parazitată. fraieră şi proastă că mă chinuiam să nu fac ceva de mântuială. La final de curs aveam toţi aceeaşi notă, atâta doar că eu am rămas şi cu ceva cunoştinţe pe care pot oricând să le aplic. diploma mea nu miroase a miroase a nesimţire. Între timp nu mai tolerez paraziţi

Umblată prin lume

Tocmai povesteam cu un preten despre colega de cameră. Cu uşor jind. Fata, aşa cum v-am mai povestit, e austriacă. Are 21 de ani, la fel ca şi mine şi e în anul I de facultate. Imediat după ce a terminat liceul, ea, la fel ca mai toţi prietenii ei…

Autodisciplină

Mi-o fost mereu greu să fiu disciplinată. Am mai zis-o pe blog. Dar nu imposibil. Mi-e greu să învăţ o limbă străină. N-am ureche muzicală şi ăsta e un motiv pentru care modul în care reuşesc eu să asimiliez o limbă străină e mai mult matematic şi uşor mai lent…

Cuvânt nou

Cetesc amu într-o carte de Marketing Strategic că inovaţia este un eveniment care nu stă în firea omului. Iar frica excesivă de schimbare şi implicit rezistenţa la schimbare poartă numele de kainotofobie, sau cainotofobie, kainofobie, cainofobie. (Definiţie în engleză aici, că în română n-am găsit)

Minimizarea riscului

Cetesc amuş un articol în care Ed Catmull, cofondator al Pixar (Studio de Animaţie), zice cam aşa: Pentru a rezista în industrie noi, directorii executivi, trebuie să rezistăm tentaţiei fireşti de a reduce sau minimiza riscurile, ceea ce e, desigur, mult mai uşor de zis decât de pus în practică.…

Cât de scump să fie costumul?

În cadrul cursurilor introductive de aici, în care se discută generalităţi care ţin de ce trebuie să facem în calitate de stundeţi ai Universităţii din Amsterdam, ne-a vorbit şi decanul Facultăţii de Drept. Pe care îl cheamă Edgar du Perron, care are vreo 44 de ani, care a devenit profesor universitar la doar 34 de ani şi care şi-a terminat masterul şi doctoratul Magna cum Laude. Un om genial, cu alte cuvinte. Mai multe despre el, icişa. Şi foarte spiritual. L-au invitat pe scenă spunându-i doar numele şi titlul, ceea ce l-a făcut ca imediat după ce a luat microfonul în mână să exclame: Wow, this is the shortest introduction I´ve ever had :D

Bine de ştiut

O tanti ne-o explicat în timpul unui seminar de consiliere în carieră că invariabil în orice interviu de angajare va veni şi o întrebare de tipul: What are your weaknesses? (care-ţi sunt punctele slabe?  ) Şi ca să eviţi capcana, un răspuns apreciat ar fi: Oh... you mean my points…

De-ale vieţii

Am cetit de curând o carte extraordinară, una din cele mai bune din ultima vreme: Octavian Paler, Autoportret într-o oglindă spartă. Mulţumesc tânărului Vlad pentru inspiraţia de a mi-o fi dăruit cu ceva vreme în urmă. De aici, am să vă împărăşesc câteva fragmente care m-au mişcat:
  • Din nenorocire, Dumnezeu a construit lumea în aşa fel încât să regretăm aproape întotdeauna prea târziu.
  • ...m-am lămurit că mahalagismul nu ţine de periferia oraşului, ci de periferia moravurilor.
  • Cred că dragostea ne ridică în proprii noştri ochi. Şi cât de mult ai vrea să fii cum te vede celălalt! Ai dori, şi chiar încerci, să micşorezi distanţa dintre ceea ce ştii că eşti în realitate şi ceea ce intuieşti că vede în tine cel pe care-l iubeşti.

Ai grijă să nu te arzi

Pentru că v-am povestit de-atâtea ori de anii de liceu extraordinari din viaţa mea cât am fost voluntară a fundaţiei Tineri pentru Tineri, pentru că le sprijin iniţiativele şi acum, pentru că eu cred cu tărie în sexul protejat, pentru că în fiecare an mă ard la mare (de la…