În liceu, pe vremea când eram redactor-şef la revisa liceului în care am învăţat, l-am intervievat pe dirigintele meu, profesorul Aurelian Pintilei, despre care v-am mai spus că este unul din cei mai inteligenţi oameni pe care i-am cunoscut.
L-am întrebat spre finalul discuţiei care e cel mai mare defect uman şi care e cea mai grozavă calitate. Mi-a răspuns că egoismul şi generozitatea.
Nu ştiu exact de ce mi-a venit asta în minte acum, dar probabil că de multe ori am să mă opresc din mersul fulgerător al lucrurilor din viaţa mea şi am să zic: Doamne, câtă dreptate are!
Mare dreptate avea! Comentariile aproape ca sunt de prisos!
Frumos spus…..mai frumos este ca am avut placerea sa il si cunosc pe protagonist (dirigintele din liceu) 😀
Generozitatea uneori este un mare defect, iar egoismul o calitate. In Romania care asa sunt percepute…se pare…Daca esti prea generos, esti luat de prost. Daca esti egoist, esti un zeu…