Keukenhof

Pentru veritabilii iubitori de flori, gradinile Keukenhof îs sursă de orgasm. Multiplu. 😉

Mi-e greu să mă gândesc că ar rămâne careva indiferent la aşa o explozie de culori şi de parfumuri care te îmbată, te seduc şi îţi stimulează până la chin simţurile.

Nu-ţi trebuie marijuana să te faci high în Olanda. Dă mai bine o fugă până în oraşul Lisse şi ai să zbori de-a binelea. Întâi, câteva date tehnice:

• iniţial, domeniile aparţineau Castelului Teylingen – în secolul XV şi în principal erau plantate legume şi condimente
• grădinile cu expoziţiile de flori au fost deschise în 1949 de către primarul oraşului Lisse
• se spune că e cel mai fotografiat din lume- doar marketing mincinos- în opinia mea- deşi îs într-adevăr mulţi care pozează tot ce prind
• vizitatorii se pot bucura de minunile de aici numai 2 luni pe an, aprilie şi mai
• în fiecare an, peisagiştii abordează o nouă temă în aranjamentele florale: anul ăsta- Olimpiada de la Beijing
• 32 de hectare de frumuseţi nebănuite
• mai multe, pe www.keukenhof.nl

Aicea-s câteva din poze.

Biletul e 13.5 euro. Raţele intră gratis. Şi fac tot ce vor ele, aşa că nu-i bai dacă le-auziţi măcăind peste tot. Sunte câteva restaurante înauntru, cafenele, toalete, magazine deci nu-i timp de plictiseală. E o moară imensă în care turiştii pot urca pe răspunderea lor – asta-i menţionat cu litere de-o şchiopă la intrare- iar de acolo pot admira lanurile galbene şi mov şi roz şi roşii de flori. Tot de-acolo se vede grădina toată şi mai ales un loc tare frumos în care pe iarbă, printre flori, s-au pus câteva zeci de saltele imense în care oamenii pot să şadă liniştiţi, deranjaţi din când în când de câte o raţă, sau de un grup gălăgios care vrea să facă poze. Pe saltele fie se doarme, fie se citeşte, fie se fumează iarbă fie se leneveşte pur şi simplu… E o nebunie să vezi cum oameni ca şi noi pot să convieţuiască atâtea ore fără să-ţi arunce scrum în ochi, să se scuipe, să se înjure, să-ţi blesteme copiii etc.. Da’ iar mă întristez, aşa că nu mai încep discuţia cu diferenţa între români şi oameni. Mă rog, exagerată generalizarea, dar înţelegeţi voi unde bat…

Specii rare de lalele, orhidee sau simple flori de primăvară sunt aranjate extraordinar de inventiv, au denumiri exotice, fie gipsy queen, fie Jeanne d’Arc, fie wild beauty sau cine ştie câte altele. Fiecare etichetă are atât denumirea ştiinţifică, cât şi cea comercială, precum şi numele celui care a obţinut floarea, acolo unde-i cazul- majoritatea fiind adevărare opere de artă născute din inginerii genetice.

Printre flori îs multe sculpturi, unele dintre ele de vânzare, la preţuri ce pornesc de pe la 7 000 de euro… 😀

Copii extaziaţi ce mişună prin papucii tradiţionali olandezi- nişte exemplare imense puse special acolo pentru turişti, ca să se fotografieze. Am încercat să intru şi eu într-unul şi un puşti urechiat a scos imediat capul: Heeeey!!! Get out!!!

Fântâni arteziene, îngheţată naturală, râsete multe, oameni care curăţă în permanenţă florile, îndepărtează frunzele şi petalele uscate, miros de marijuana din când în când, mâncare bună, bicilete de închiriat pentru a vedea mai îndeaproape lanurile de flori din depărtare, o grămadă de enciclopedii cu şi despre flori, zeci de limbi ale Pământului vorbite de oameni uniţi de-aceeaşi plăcere: aceea de-a fi între flori…

E unul din locurile prin care n-ai voie să nu treci dacă vii cumva prin Olanda. Şi le mulţumesc din nou flăcăilor că m-au scos în lume şi m-au dus şi acolo 😀