Dilema de mai sus a fost subiect fierbinte zilele treacute.
N-am cum să spun de la ce facultate sunt fără să stârnesc zâmbete. Ceea ce mă doare, dar asta e o altă poveste.
Îs momentan la un eveniment organizat de AIESEC,care se cheamă Heading For The Future şi care şi-o propus să facă oleacă de lumină în rândul tinerilor care se pregătesc să-ţi înceapă cariera.
Sfatul cel mai dureros pe care l-am ascultat ar fi să o lăsăm mai moale cu mediul academic şi studiile aprofundate, că nu de aici vin banii. Trist.
Am mai aflat că există un centru de consiliere în carieră în cadrul ASE. E extraordinar că există, e tragic că numa unul din studenţii din sală ştia despre el. În licee situaţia e jalnică, şi din păcate acolo se hotărăsc copiii ce anume vor să facă în viaţă.
Se menţionează pentru a nu ştiu câta oară de către un angajator puternic cât de importante îs activităţile extraşcolare. Subscriu puternic la părere. Sper să audă tătă lumea.
Criza financiară a cam schimbat raportul de putere. Înainte era extra uşor pentru un studenţaş să ceară 500 de euro pentru un entry-level. Azi asemenea sume îs utopice, iar numărul celor angajaţi scade dramatic => concurenţa între candidaţi e sângeroasă.
În departamentele de HR se taie mai ales din bugetele de training şi din cele de recrutare.
Outsourcingul în HR nu e privit foarte bine de către unele companii, din motivul că pe termen lung duce la o scădere a performanţei în firmă. Principalul argument e că o persoană dintr-o firmă de HR nu este atât de bine motivată să facă munca perfect ca, de exemplu, un agajat propriu de la Resurse Umane. E mai uşor să motivezi, să responabilizezi şi eventual să sancţionezi un angajat propriu, decât pe cineva cu care ai un contract de outsourcing. Pe termen scurt însă, reducerile de cost sunt mai mult decât atractive. În plus, e mai mare şansa ca oamenii dintr-o companie specializată de HR să fie mult mai bine specializaţi decât o persoană de HR dintr-o multinaţională din alt domeniu de activitate.
De reţinut:
- Angajamentul de a învăţa pe tot parcursul vieţii menţine pe oricine uşor de angajat.(replica era scrisă pe un slide din prezentarea managerului de resurse umane de la AGRANA, nu ştiu exact cui aparţine)
- Majoritatea deciziilor de angajare se iau în primele 90 de secunde. Restul timpului e folosit de angajator ca să-ţi confirme decizia. Ceteşte postul depsre Branding Personal şi meditează adânc: tu prin ce te vinzi?
- Joburile part-time din timpul studenţiei contează destul de mult la prima citire a CVului, dar ele ar trebui să aibă totuşi o oareşce relevanţă cu domeniul spre care tinzi.
- O resursă importantă de studiat înainte de a păşi în câmpu muncii e www.cariere.ro
- Un angajator evaluează un CV în primele 30 de secunde. CVurile care sar în evidenţă ajung şi la a doua citire.
- Scrisoarea de intenţie trebuie să fie specifică pe postul pentru care se aplică. Trebe să atragă atenţia şi să facă introducerea către CV.
- Un site foarte folositor pentru cei în beznă cu viaţa lor, dar şi pentru cei cu oleacă de lumină e http://www.myfuture.edu.au
Lupte cu morile de vant. E un sistem stricat si o populatie care nu face nimic…
@ Escu: Speranţa moare ultima
stiu…am auzit replica asta de prea multe ori…
@ Escu: la tini o murit deja?
pentru .ro da. ne trebuie minim 100 de ani de evolutie. Nu-i vad venind prea repede.
100 de evolutie sau o (r)evolutie. Pe bune, de data asta.