Toate cursurile din A.S.E. ar fi ţinute de oameni ca Doru Panaitescu?
Ce-ar fi dacă toţi oamenii care predau Marketing chiar ar lucra în domeniu?
Ce-ar fi dacă profesorii ar înţelege în sfârşit că ei sunt simpli ofertanţi pe o piaţă în care consumatorii, deci studenţii, sunt stăpâni?
Ce-ar fi dacă profesorii nu s-ar plafona în autoadmiraţie şi s-ar informa cel puţin lunar despre cele mai recente descoperiri din domeniul lor de activitate?
Am avut astăzi plăcerea de a-l asculta pe Doru Panaitescu în timp ce ţinea cursul unui profesor care nu a putut ajunge. Mi-am dat seama că el e genul de vorbitor de la care am cel mai mult de învaţat încă din primele minute ale cursului. Reguli simple stabilite de la început, printre care şi clasicul “acest curs este opţional. Sunt liberi să părăsească sala cei neinteresaţi.” Limbaj lejer, fără formulări preţioase, dar cu o abundenţă de termeni ce ţin de marketing. Afirmaţii susţinute la fiecare pas de exemple reale, pe care chiar el le-a întâlnit, pentru că el chiar ştie ce se întâmplă, pentru că el lucrează în domeniu.
Analiza unor statistici din mai 2007, pentru că e vital pentru el să fie la curent cu tot. În afaceri, nu-ţi permiţi să reciclezi informaţii de acum 5 ani.
Dragi domnilor profesori, atunci când din 150 de studenţi, 75 sunt prezenţi, e posibil ca jumătate să nu fie interesaţi. Când însă 25 asistă la prelegerea domniei voastre, atunci problema e la dumneavostră. Studenţii pleacă de la cursuri când ele sunt plictisitoare. Ei se uită la ceas din 5 în 5 minute când ceea ce le oferiţi dumneavoastră e învechit. E gălăgie la curs nu pentru că nu ţipaţi îndeajuns de tare, ci pentru că nu spuneţi nimic, în ciuda unui debit verbal impresionant.
Dumneavoastră sunteţi în postura de a vinde informaţii unor muşterii ce petrec minim 3 ore pe zi pe Internet, adică Paradisul şi Infernul informaţiilor. Să nu îndrăzniţi să staţi pe loc, să nu aveţi impertinenţa de a ne învăţa ce noi deja ştiam de ieri, învăţaţi-ne ce va trebui să ştim mâine !!!
A nu reuşi să ne captaţi atenţia e drumul vostru lent către uitare. Încet, încet, clienţii încep să nu mai accepte produse expirate în ambalaje noi. Clipa în care veţi înţelege asta va fi clipa în care dumneavostră veţi reuşi pe o piaţă din ce în ce mai competitivă.
Aşa cum îl văd eu, viitorul pieţei universitare în România va aparţine acelor instituţii care păstrează oamenii care excelează în teorie şi practică totodată. Viitorul e al universităţilor care ştiu să se vândă, care oferă informaţii proaspete şi calitative, care inovează continuu şi care respectă clienţii- domniile lor- studenţii.
amin…eu zic sa publicam post-ul si sa-l lipim prin scoala
O să mă gândesc la asta, Irina. Ar fi utile şi nişte e-mailuri trimise cui trebuie. :d
Vote Diab for rektor!!11oneone
Multumesc mult pentru aprecieri. Domnul Teodoresc este unul din putinii profesori din catedra care constientizeaza aportul unui astfel de demers. Felicitarile trebuie adresate si dansului, pentru ca si pentru mine aceasta suita de prelegeri (patru saptamana aceasta, doua anul tecut tot la anul II marketing) imi mentin exercitiul de vorbitor in fata unei audiente variate.
Cata dreptate ai… E trist,dar perfect adevarat. Cred ca ar fi grozav sa apara “pledoaria” ta intr-o revista studenteasca-gen Maximum sau poate…chiar compact?! Ar deschide ochii multora… Si daca nu noi…”clientii”…luam atitudine…atunci cine?!? Vorba aia …”prost e cine da,nu cine cere…”
Sunt fost politehnist. Am renuntat dupa trei ani. Acum sunt la o … particulara. Imi cumpar diploma in rate. De ce ? Pentru ca ceea ce am nevoie sa fac pentru a imi castiga existenta, stiu deja sa fac. Imi trebuie doar o diploma pentru asta. La fel ca majoritatea programatorilor.
Din punctul meu de vedere, sunt resemnat. Dar mai am si o iubita. Care iubita este studenta la Informatica Economica. La stat. Norocul ei este ca tehnologia predata la facultate (in bataie de joc, cu extrase de pe wikipedia, netraduse, si neexplicate) este cea pe care lucrez eu. Si de fiecare data cand vine la mine cu o problema, incep sa-i injur profesorii. Si imi amintesc de ce la noi in tara, facultatea este principalul mijloc de indobitocire a studentului.
Dar nu-i nimic, termin anul asta, si ea la fel.
La un moment dat ma gandeam ca probabil mai bine m-as face profesor si sa-i invat pe astia micii programare. Mi s-a raspuns scurt ca nu, pentru ca as muri de foame, si pentru ca toti profesorii de informatica sunt niste programatori ratati ce nu au fost in stare sa lucreze in domeniu.
Iar ultima parte ti-o subliniez.
Deşi nu m-am exprimat niciodată în sensul ăsta pe blog, îţi împărtăşesc opinia subliniată. Majoritatea profilor de informatică pe care i-am avut în şcoală erau frustraţi de propria lor neputinţă de a face ceva mai bun