Pen’că îs deja aproape două luni de când muncesc, se simt efectele brăţării de aur 😀 (munca e brăţară de aur, sper că aţi învăţat şi voi la şcoală):

  • sunt mult mai disciplinată în privinţa mâncatului şi asta zic eu că e printre cele mai mari beneficii. Faptul că am program fix zilnic şi că mănânc mereu la aceleaşi ore are  efect pozitiv şi asupra fizicului şi psihicului meu (pap pe la 7, pe la 13, apoi pe la 19 şi de obicei câteva fructe între mese).
  • mă simt om mare. Pe cuvânt. Mi-e greu să explic, dar am aşa un sentiment tare frumos în legătură cu mine. Chiar şi faptul că mă îmbrac ceva mai elegant în fiecare zi îmi dă o altă senzaţie când mă uit în oglindă :D.
  • mă simt mult mai bine când ofer ceva din banii munciţi de mine. Cât am tot fost la cumpărături de cadouri, din primul salariu, îmi creştea inima cu fiecare lucruşor pe care puteam să-l iau, că ştiam că e trudit cu spor.
  • îs ceva mai ordonată şi biroul meu e simţitor mai liber şi mai bine organizat. La fel şi desktopul. La fel şi geanta.

Cam atât deocamdată, dacă mai apare vreo schimbare majoră, vă spun. N-am menţionat mai sus, da vă zic acuma de faptul că pe plan profesional simt că am învăţat mult în astea două luni şi faptul că zilnic apare ceva nou mă motivează să mă duc veselă la serviciu.

De altfel, asta e şi condiţia pe care mi-am autoimpus-o: voi avea acelaşi job numai până când trezitul de dimineaţă va deveni o corvoadă şi mă voi gândi cu groază că urmează o nouă zi de muncă. Cât timp zâmbesc când merg spre birou, e semn că merită să o fac în continuare. Iar amu îs în stadiul de rânjet cu gura până la urechi.

Ce-a făcut munca din voi?

Written by raluca

În cautare de întrebari bune

This article has 14 comments

  1. raluca Reply

    @ krossfire: iti tin pumnii.

    @ zoso: astept la stadiul in care incep sa fac glume corporatiste. dup-aia ma opresc si analizez ce-i de facut 😀

    @ bastylica: o sa vina. am retinut dorinta 😉

    @ colaholicu: e munca de corporatist?

  2. Cristian Reply

    Asa cum spunea si bastylica , sunt curios ce vei spune peste cativa ani de munca , indiferent de companie …..
    Felicitari si Doamne ajuta !

  3. raluca Reply

    @ Cristian: să sperăm că tot rânjind oi merge la muncă 😀

    @ Andrei Rinea: apăi asta se deduce din mesele regulate 😛

  4. Cristi Reply

    Rinea? Tu ce cauti acilea?:-)
    Munca face din mine un neom care se trezeste la 6 si adoarme inainte de 24:00. Trist.

  5. dumi Reply

    Da, am trait si eu recent sentimentul si bucuria de “a fi om mare”. Dar dupa numai opt luni de munca de abia astept week-end_ul si ora 18.00 in cursul sapatamnii. Singurul lucru care inca mi se pare extraordinar este week-end_ul 100% LIBER si fara griji pentru ca atunci cand eram in liceu/facultate eram vesnic ocupata cu teme, proiecte, sau tot cate ceva de facut.

    (p.s. am facut si eu liceul la CNME, facultatea in Cluj, iar acum sunt programator in Torino, cred ca am fost cu vreo cateva generatii mai mare decat tine, si ma bucur ca am gasit intamplator blogul tau, imi face placere sa te citesc, desi nu te cunosc personal)

  6. raluca Reply

    @ Cristi: Dormi la amiază?

    @Anca: Mulţumesc. Lucrez pe Competitive Intelligence, deci tot ce ţine de competitori. Nu pot da pre multe detalii aici

    @ cami: corect, şi ale mele se cam adâncesc…

    @ dumi: eheee, mereu mă bucur să cunosc foşti elevi de la CNME. Bine ai venit 😀 uite, pe mine asta ma doare, ca uichendu e dedicat scolii. si’apai nu pre mai am bucuria ca vine. da in cateva luni o sa se termine si asta.

    Multumesc de aprecieri

  7. Cristi Reply

    Ralucutza e un fel de Miss Congeniality under-cover sci-fi blonde care “sapa” concurenta. In principiu ar trebui arsi pe rug genul asta de oameni. Probabil ca as fi mai vehement in afirmatii daca as fi inventat ceva folositor in viata asta de lepra 🙂

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *