- austriecii se minunează continuu de faptul că aici supermarketurile şi în general magazinele sunt deschise şi duminica. La ei în ţară, tăte unităţile de genul ăsta trebuie să fie închise , unul dintre motive fiind acela că Duminica a fost lăsată de Dumnezeu pentru odihnă şi ar trebui cinstită ca atare. Altul ar fi presiunea exercitată de sindicate, prin intermediul cărora angajaţii cer destul de des noi privilegii. La fel se întâmplă şi cu majoritatea magazinelor în Franţa.
- tot în Austria nu există un salariu minim stabilit prin lege, dar cel neoficial acceptat de majoritatea angajatorilor şi angajaţilor e în jur de 1000 de euro.
- a fost ziua colegei mele de cameră, care e din Austria. Am chemat la miezul nopţii alte persoane de pe-aici, majoritatea fiind din Austria şi Germania. Am luat tort, am cântat la La mulţi Ani în cât de multe limbi am putut, am dat cadouri şi apoi eu i-am sărit în braţe. Am pupat-o, am îmbrăţişat-o şi m-am bucurat sincer pentru ea, mai ales că părea foarte surprinsă şi emoţionată că ne-am adunat atâţia. Reacţia ei a fost cam ciudată, în sensul că stătea nemişcată şi apoi mi-a zis mulţumesc pe un ton de mirare. Apoi au urmat prietenii ei nemţi să o felicite mai îndeaproape. şi fiecare din ei i-a întins mâna, ca la salut, apoi şi-au strâns prieteneşte mâinile şi replicile erau ceva de genul:
- La mulţi ani!
- Mulţumesc! … Apoi mi-am dat seama că-i cazul să mă temperez din când în când, mai ales când nu cunosc oamenii atât de bine. Le-am explicat apoi că cel puţin în regiunea de unde provin eu, oamenii îs ceva mai calzi şi nu se dau în lături de la o îmbrăţişare, chiar dacă nu se cunosc extraordinar de bine, cu-atât mai mult cu cât e vorba de o aniversare.
- La mulţi ani!
Written by raluca
si ti-ai amintit ca a era ziua ei? eu cred ca de asta era uimita 😀
dan… :))) pup ralu :*
celor care nu au prinsa ironia deloc fină a lui Dan, o să le explic puţin situaţia.
Deţin recordul mondial în materie de uitat zile de naştere ale oamenilor importanţi din viaţa mea. Am reuşit performanţa de a uita de 3 (trei!!!!) ori la rând de ziua prietenului meu cel mai bun, am omis să spun La mulţi ani unor zeci de amici, chiar şi colegelor mele de cameră, motiv pentru care trăiesc o traumă acum. Mă trezesc în fiecare zi speriată ca nu cumva să uit de vreo aniversare. Băieţii îs răi cu mine şi fac pariu că o să uit şi de ziua lui Dan, care vine curând. Mai sunt câtvea zile şi sper din tot sufletul să n-o ratez.
… si eu sper ;p
aşa-i că ai ceva emoţii?
Am uitat să menţionez că şi Anca se numără printre cei uitaţi.
mda…deci nu e bun…eu care ma bucuram ca de a mea ti-ai amintit…dar cand colo tre sa fii printre preferatii lui Ralu ca sa te uite:((((((
@ Ariciu: tinere, nu te bosumfla, că la tine e un caz special, având în vedere prin câte am trecut ca să-ţi aflu ziua de naştere şi ce pariu se afla în spatele reuşitei sau eşecului de a o afla. (pariu ce va rămâne unul din cel mai bine păstrate mistere ale lumii). Mi-ar fi imposibil să uit, plus că e pe 6 ca şi mea.
Totuşi îs nişte menţiuni de făcut. Eu nu uit ziua ca atare, adica cifra, ci pur şi simplu o ştiu mereu doar că în ziua respectivă am senzaţia că uit ceva da nu ştiu ce. De exemplu, cu Bogdan, că el e victima principală, am ştiut mereu data, atâta doar că după vreo trei zile îmi dădeam seama că am uitat, deşi uneori se întâmpla să şi vorbesc cu el în ziua respectivă.
un mister patrat ESTE, intr-adevar, un mister patrat…
rectificare: scrisesem mai sus pătrate mistere, în loc de păStrate mistere. Ariciu mi-a atras atenţia şi am corectat. Mulţumesc! Eşti un dulce!
multumesc si eu…
stiam:D
dar NUMAI o dulce putea remarca un seaman….
PuuuuP
profund flatată…
Un prieten a avut un soc similar cand era sa-si ia un pumn pentru o imbratisare prieteneasca la Edinburgh. They’re just not used to it…
@krossfire: ăsta-i unul din aspectele care mă fac mândră să fiu româncă