Şi mă refer la genul acela de moarte lentă şi dureroasă!

Eu am să dau un răspuns şocant la întrebarea asta. Şocant pentru cine mă cunoaşte.

Pe mine mă omoară dezordinea. Da, dezordinea pe care am elogiat-o aici şi din care m-am hrănit douăzeci de ani de viaţă.

Dezordine căreia i-am pus gând rău.

Am lingurile puse la linguri şi cuţitele la cuţite. E curat pe desktop. E curat pe birou. Hainele de iarnă îs separate de alea de vară, ca să am mai mult loc pe rafturi (mai făceam asta doar când eram copil, ameninţată de mama.)

Fac liste. Am liste pe net, în portofel, pe birou acasă şi pe birou la muncă.

După atâţia ani în care m-am lăfăit în haos, într-o nepăsare totală faţă de minutele scurse în cautarea diverselor obiecte. Pentru că acum îmi lipseşte ceva esenţial. Timpul. Nu mai am luxul de a mă întoarce acasă pentru cine ştie ce uitat pe sub masă. Nu mai pot petrece minute în şir căutand o hârtie.

Şi m-o lovit toată filosofia asta în vacanţă. Pentru că am plecat pentru câteva zile fără prosop, fără şampon şi fără pastă de dinţi. Fără articole esenţiale de îmbrăcăminte. Pentru că am uitat alte lucruri esenţiale când m-am întors în Amsterdam. Pentru că vreau să mă fac mare. Pentru că nu vreau să-mi pierd capul într-o bună zi. Şi mai ales pentru că nu mai e timp. Şi niminea nu-i dispus să deie din al lui.

Şi amu rându vostru. Ce mă omoară şi ce faceţi ca să nu vă mai omoare?

Written by raluca

Zambesc si rad mult. Uneori sarcastic

This article has 6 comments

  1. Vali Reply

    La Multi Ani ! Woooow ! Felicitari ! Era cazul. E cam in neconcordanta cu ce vroiai sa ma convingi pe mine ca in haosu tau e ordine, imi place despre tine :))) 🙂 Te pup ai grija !

  2. Movi Reply

    de obicei ne omoara incet dar sigur indiferenta, atat a celor din jur dar cat si a noastra… asta probabil pana ne trezim intr-o zi din aceasta stare de amortire si resemnare.

  3. Dan Reply

    Eu iti tin pumnii si sunt convins ca vei lupta cu dezordinea pana vei invinge, desi mi se pare o lupta putin cam nedreapta! 🙂 Doar “toate femeile din lume stie ca binile invinge”

  4. cata Reply

    Mă omoară lipsa de timp. Faptul că aloc mai mult timp unor chestii neimportante că mai apoi să nu aloc timpul meritat celor care chiar contează. Mă omoară că nu pot să îmi țin promisiunile făcute mie, deși le respect pe cele făcute altora. Nu trăiesc în dezordine, dar nu este nici ordine.Amân jumătate din chestiile pe care mi le propun să le fac din varii motive(lipsa de chef sau de timp, frică etc).

  5. cata Reply

    Ah, și mă mai omoară nehotărârea mea. Am impresia că vreau ceva că mai apoi să nu mai fiu sigură că îl vreau. Ezit să fac anumite lucruri tocmai pentru că sunt indecisă. Nu știu dacă e ce mi-am dorit eu sau că am fost influențată. Cred că asta mă omoară cel mai mult.I have too many god damned second thoughts:)

  6. raluca Reply

    @ Vali: La multi Ani si tie! 😀 Sa stii ca si eu is uimită!

    @ Movi: bai…in sine indiferenta n-ar trebui sa te afecteze, mai ales daca tu ai ales sa o manifesti. Iar a celor din jur….ei bine, shit happens. Ne murdarim, ne scuturam, trecem peste 😀

    @ Dan: Am motivatia cea mai buna sa ma tin tare 😀

    @ cata: problema cu timpu n-o rezolvat-o niminea, iar in privinta nehotararii is destule solutii. po sa incepi si cu o carte motivationala. Nu mi se pare cea mai buna solutie pe termen lung, dar e un punct de inceput rezonabil
    @

Leave a Comment

Your email address will not be published.