Cum fu în Amsterdam

Mi-am dorit destul de mult să văd ce şi cum se întâmplă de ziua reginei, iar aşteptările mi-au cam fost confirmate. Dezmăţ total. O mare de oameni pe străzi. Bere şi iarbă. Nebunie.

Am aflat următoarele:

• nu se mai vând ciuperci magice, pentru că au devenit ilegale. În schimb, se vând trufe. Tot magice.
• Atenţie mare la luminile albastre din Red Light District. Fetele din spatele vitrinelor cu neone albastre nu-s tocmai fete.
• The Bulldog cafe din Cartierul Roşu s-a autoproclamat cel mai vechi coffee shop, fondat pe 17 decembrie 1975
• am fost la Heineken Experience. Simt că am dat 15 euro degeaba. Mi-a plăcut totuşi că scria Bun Venit în limba română la intrare şi că am aflat mai multe despre WOBO (world bottle).
• e discriminare mare între sexe. Pişatul era moca pentru bărbaţi, în timp ce pentru femei era 1 euro. Existau destui însă care făceau reclamă la toaletele proprii şi cereau sume mai mari, plus că exista riscul să nu ieşi prea uşor dintr-un apartament plin de bărbaţi.
• există grup pe facebook al unuia din cele mai faine coffee shopuri- Stones Cafe din Amsterdam. Cât timp am băut un ceai, vânzătorul a fumat un joint şi a băut şi-o bere. Părea să nu existe nici un efect asupra lui.
• Olandezii nu-s neamul cel mai luminat al lumii. La câteva ore după incidentul de la Apledoorn, pe ecranele din centru au apărut mesaje prin care se cerea petrecăreţilor să înceteze voia bună în semn de respect pentru cei 4 care muriseră şi  pentru familiile îndoliate. Prea puţini au fost cei care chiar au încetat a mai petrece.
• La două zile după ziua Reginei, erau încă maldăre de gunoaie pe străzi şi mirosea puternic a urină.

Vin şi nişte poze curând.