Acum vreo doi ani, într-o crâşmă de prin centrul Bucureştiului, Sir Blues Vali Răcilă şi-a început cântarea cu următoarele cuvinte:

Văd că sunteţi ceva oameni aici….Uite cum facem: când aveţi a pleca, plecaţi! Eu cât am de cântat, cânt!

Şi-apoi a intrat în transă. Maestrul nu cântă pentru fani şi nici pentru bani. El cântă pentru suflet şi numa asta l-o motivat. L-o mai motivat şi cele câteva păhărele de tărie băute pe parcurs, dar ele-s nesemnificative în raport cu ce însemna pentru el să cânte.

M-am gândit la asta as-noapte pentru că tot munceam la proiecte pentru şcoală. Cu câteva dintre proiectele din ultimii trei ani am pierdut nopţile pentru notă şi nu neapărat pentru că am simţit că mi-ar produce vreun bine. Asta n-aş vrea să se mai întâmple pe viitor.

Written by raluca

Zambesc si rad mult. Uneori sarcastic

This article has 3 comments

  1. raluca Reply

    Chiar am căutat azi pe net, înainte să public articolul, că eu tot aşa ştiam, însă n-am găsit o confirmare clară. Scrie doar că a jucat pentru teatrul din Botoşani vreme de vreo 20 de ani. Acuma, că mi-ai spus, îs îşi mai mândră 😀

  2. Bogstar Reply

    Profesional e profesor de psihologie, era figurant la Teatrul Mihai Eminescu. Intamplarea a facut ca la o piesa de teatru, jucata la Dorohoi, unul dintre actorii principali sa aiba gripa, iar el i-a luat locul in acea piesa. A jucat super si a ramas titular. Stiu asta pentru ca este prieten cu sora mea cea mare si ne-am intalnit la multe chindii.

Leave a Comment

Your email address will not be published.