De Mărţişor

Mi-e dor de începuturile de primăvară din Botoşani. Ofeream cu entuziasm mărţişoare băieţilor şi bărbaţilor din preajma mea, la fel ca toate celelalte fete. Pe-aici se uită cam chiorâş băieţii la mine când le înfing mărţişoare în piept.

Mi-amintesc că deşi el trebuia doar să primească atenţie, tata se trezea de dimineaţă şi cumpăra flori de primăvară pentru toate damele din jurul lui, care de obicei erau multe 😀

M-a învăţat să nu ofer niciodată un braţ de flori, ci mereu un singur fir dintr-o floare frumoasă, din simplul motiv că nu ma duc la o vacă să o hrănesc, ci în faţa unei dame ca să-i ofer un zâmbet şi puţin parfum de petale.

Nu stă totul în a prinde în piept un mărţişor şi în a dărui o zambilă, ci în modul în care o faci. Oamenii îs cam stresaţi şi supăraţi prin Bucureşti. N-aşeaptă cu nerăbdare să vină 1 martie, ci se frustrează că sunt cozi la mărţişoare şi la flori şi iar trebuie să piardă vreme.

Eu aveam mereu băbuţe simpatice în drumul meu de la şcoală spre casă, de la care cumpăram în fiecare zi din martie ghiocei pentru mama. Îmi plăcea şi să ţin brânduşele strâns în pumn, pentru că se deschideau până ajungeam acasă. Turnam cerneală în codiţele de la narcise, ca să le colorez petalele şi aveam biroul plin de toporaşi, narcise şi irişi.

Bucuria mea de început de primăvară e la fel de sinceră ca cea a unui copil. Întorc mărţişoarele pe toate părţile, le admir, stau cu nasu-n floricica pe care tocmai am primit-o şi vă doresc sincer să zâmbiţi măcar o dată în zi în lunile ce-or să vină. Să vă alegeţi o babă şi să vă rugaţi în fiecare zi să fie soare în ziua aceea, iar de va fi să plouă să vă gândiţi că sigur e semn de bogăţie.

Domnilor care mă citesc le-aş ciurui cămaşa cu un mărţişor , iar pe damele care fac acelaşi lucru le rog să aştepte până pe 8 martie, când le voi face şi lor urarea, în cel mai curat spirit moldovenesc.