Diferenţa între nu vreau şi nu pot

Aleg de obicei calea mai grea. E o chestiune de opţiune personală. E frumos sentimentul când ajungi la capăt şi ştii că tu ai mers pe drumul cel mai greu şi că pe tine te admiră lumea. E frumos să ai privirea aceea de : V-am zis eu că se poate!!! în faţa unei mulţimi de neîncrezători.

Poate am doar nevoie de atenţie sau poate pur şi simplu aşa sunt eu. Cred că şi familia în care am crescut mi-a insuflat asta.

E vorba de părinţi care au pornit de la sărăcie lucie muncind din greu şi refuzând să se murdărească, deşi cam asta făceau toţi. Ei au ales calea grea, asta însemnând uneori abuzuri din partea unora cu funcţii, insulte, izolare, bătăi şi batjocură. Poate că ar fi fost mai simplu să zică Nu pot lupta împotriva curentului!– cel mai adesea a fost vorba de comunism, turnătorie şi alte mizerii ce ţin de vremurile acelea- şi să se resemneze în ignoranţă.

Şi totuşi n-au zis.

Am o datorie morală faţă de ei în primul rând să nu zic Nu pot în mod gratuit ori de câte ori se iveşte ceva greu de făcut în viaţa mea.

Şi când am tendinţa de-a spune Nu pot, îmi amintesc că nu pot înseamnă nu vreau, înseamnă recunosc că sunt limitat şi mă mulţumesc cu-atâta. Nu pot înseamnă lasă-i pe alţii să poată că mie-mi ajunge şi-atât. Nu pot e punctul în care începi să nu mai vrei măcar să încerci a face ceva.

Şi asta mă scoate din sărite. Mai ales când vine din partea tinerilor.

Am o bunică de 70 şi ceva de ani, dintr-un sat departe de lume şi civilizaţie, care vorbeşte la telefon mobil şi foloseşte casa de marcat. A făcut doar două clase primare. Socoteşte mai bine decât alţii care au terminat 12 ani de şcoală. Şi dacă ea poate mereu să facă ceva nou, ce-l împiedică pe un tânăr în floarea vârstei să facă asta?

Lenea, lipsa de planuri de viitor, pierderea oricărui contact cu realitatea şi în principiu o viaţă prea bună. Lumea n-o să evolueze nicicând datorită celor ce nu pot. Pentru că nu pot înseamnă de fapt nu vreau.

Recunosc şi dreptul oricărei fiinţe umane de a zice nu pot, dar asta doar cu câteva clipe înainte de moarte, când ştie că a încercat mereu să-şi ducă la capăt misiunea şi atunci când ştie că timpul deja s-a scurs.

Mi-ar plăcea să nu-l mai aud atât de des şi mi-ar plăcea să-l înlocuim- aşa cum e firesc- cu Nu vreau!

O să încep eu prin a spune că

• Nu vreau să învăţ să instalez un Windows, deşi dacă mi-aş dori aş putea, dar e Bogdan mereu gata să mă ajute.
• Nu vreau să învăţ să merg pe biciletă şi nu-i adevărat că nu pot.
• Nu vreau să iert pe cei ce sunt nemernici cu mine, deşi aş putea s-o fac- printr-un oareşce efort.
• Nu vreau deocamdată să învăţ să conduc o maşină, cu toate că sunt capabilă de asta.