• un amic din Germania a cumpărat o cutie de lapte de la supermarket. A ajuns acasă şi a descoperit că era expirat. El nu verifică din principiu alimentele. Trăieşte într-o ţară civilizată. Mi-ar fi greu să vă descriu mirarea, frustrarea, revolta profundă ce l-a măcinat o zi întragă. Concluzia lui: oamenii ar trebui să fie închişi pentru aşa ceva. Concluzia mea: suntem cu vreo 20 de ani în urmă.
  • îs înconjurată de oameni din Austria, Germania şi Franţa. Nu-s deloc reci sau neprietenoşi. Austriecii au o oareşce atitudinte negativă faţă de România şi Bulgaria în general, pentru că li se pare nedrept că am pătruns în Uniunea Europeană. Pe de altă parte, le intră destui bănuţi în ţară din afacerile pe care le au pe teritoriul României.
  • băieţii din Bavaria discută despre bere ca femeile despre rujuri. Ştiu tot despre culori, aromă, care e cea mai bună în fiecare moment al zilei etc.. Estonienii îs şi ei amatori de bere cu foarte mult alcool
  • una din beuturile preferate ale estonienilor e KALI, despre care puteţi citi mai multe aici
  • unii oameni abia acum descoperă că Transilvania e parte din România şi că Dracula e şi el român.
  • singurul cuvânt estonian pe care-l ştim deocamdată toţi e cel pe care-l spunem când ciocnim: TERVISEKS. Mă amuză teribil de fiecare dată când nemţii strigă PROST! şi mă chinui în continuare să-i fac să memoreze NOROC!
  • azi, în facultate, o americancă era roşie de nervi că nu găseşte un coş unde să arunce o sticlă de plastic. I-am explicat că-s coşuri peste tot în jur, dar ea voia unul special pentru plastic. I-a fost greu să înţeleagă că în Tallinn, capitală europeană, oamenii nu reciclează. S-au mirat şi nemţii şi eu am înghiţit în sec.
  • E destul de greu să găsim vorbitori de engleză în staţiile de autobuz, şoferii nu prea înţeleg nici ei, iar în supermarket mi-am luat deja câteva ţepe, cumpărând smântână în loc de lapte (era în cutie ca de lapte cu pete de vacă mov desenate pe ambalaj) şi apă corbogazoasă în loc de plată.
  • În general, estonienii îs nemulţumiţi de politicienii lor şi se plâng că majoritatea sunt foşti comunişti activi care au migrat într-un partid democrat imediat după independenţă. Vă sună cunoscut?
  • Spaniolii îs la fel de gălăgioşi ca toţi pe care i-am mai cunoscut până acum şi la fel de preocupaţi de ora la care mănâncă.
  • Internetul merge prost uneori şi foarte prost mai tot timpul. Shit happens. Ar fi o soluţie să-mi iau laptopul în oraş, în vechea cetate sau în supermarket şi să am un wireless mai bun ca ăsta de aici, da plouă mai mereu şi n-aş vrea să răcească
  • Am intrat în toaleta bărbaţilor în timp ce un nene făcea şuşu pentru că-s neumblată în lume şi n-am mai văzut niciodată simbolurile cu triunghiuri pentru bărbat şi femeie. Întâmplarea s-a petrecut într-o cafenea special închiriată pentru studenţii şcolii de vară, la o oră la care mai toţi savurau liniştiţi o cafea, drept pentru care am ajuns celebră. Sunt fata AIA care nu ştie povestea cu triunghiurile. V-o spun şi vouă, în caz că n-aţi aflat încă: un triunghi cu vârful îndreptat în sus este simbolul pentru femeie (mi s-a sugerat să-l asemăn cu o fustiţă- ca să ţin minte), iar un triunghi cu vârful în jos înseamnă bărbat- pentru că bărbaţii au umerii foarte laţi şi talia subţirică. Unii dintre ei.
  • O italiancă m-a întrebat imediat după ce am făcut cunoştinţă dacă ştiu ce fac românii în Italia. Desigur erau destui alţii prin jur care să fie interesaţi de situaţie. Deja îs sătulă de povestea cu amprentatul rromilor
  • Şcoala de aici pare destul de serioasă. Şi ei- ca şi cei din Amsterdam, am o platformă online prin care se realizează contactul studenţilor cu profesorii. Aici se încarcă materialele necesare studiului, aici se trimit temele- profesorul stabileşte un termen limită- iar după expirarea lui sistemul se blochează automat. Nu-i nici un loc de negociere, o secundă întârziere înseamnă lipsa temei. Civilizat. Tot aici se publică notele, se fac înscrieri pentru examene etc.. Deja am o temă pentru mâine, până în ora 9. Proiectul final, pe care îl voi şi prezenta în faţa profesorului şi colegilor constă în crearea unei campanii de lansare a unei ape minerale în Estonia. Deja am început să studiez particularităţile estonienilor în ceea ce priveşte obiceiurile de consum. Se anunţă interesant.
  • Mâncarea de la cantină e extraordinar de bună, ca şi în România, iar aproape orice fel de mâncare conţine carne.

Mă apuc de teme. Revin când îmi permite netul.

Written by raluca

În cautare de întrebari bune

This article has 11 comments

  1. Mihai Reply

    eu, primu’ cu commentu’ :D:D:D
    Chiar sunt onorat!!!
    ti pupic si I miss u!!!

  2. Gelu Reply

    De obicei raman imun la astfel de posturi dar l-am citit prea dimineata ca sa nu pot comenta…
    Sa inteleg ca amicul tau din Germania nu verifica nici din ce sunt facute produsele pe care le cumpara si se bazeaza doar pe ce vede mare scris cu rosu pe eticheta sau in reclame? E tipul de om care atunci cand deschide usa de la lift sare direct inauntru pentru ca traieste intr-o tara civilizata si se asteapta ca liftul sa fie acolo? (eu ma uit dupa data expirarii desi nu am patit niciodata sa cumpar ceva expirat)

    Ralu, cat ai stat acasa cate recipiente de plastic ai strans sa le duci la colt de strada in tomberoanele galbene? Si apropo de prietena ta americana, ai intrebat-o cumva din curiozitate de ce americanii desi sunt atat de “Eco frendly” au semnat deabia luna asta Tratatul de la Kyoto?

  3. raluca Reply

    @Mihai: sper să ne putem vedea pe la începutul lui august. încerc să stau câteva zile în Bucureşti

    @Gelu: Se prea poate ca al lui comportament să nu fie unul indicat, dar ce am vrut eu să scot în evidenţă e că e al naibii de plăcut să trăieşti într-o ţară în care astfel de scandaluri cu produse expirate izbucnesc foarte rar şi atunci când se întâmplă consecinţele îs pe măsură.

    La fel de impresionată am fost cu ceva timp în urmă când un prieten din Singapore mi-a mărturisit că în ţara lui, situată între primele în topul lipsei corupţiei, ultimul viol a avut loc acum vreo 5 ani, iar pedeapsa a fost închisoare pe viaţă.

    Nu am văzut tomberoane galbene până acum şi chiar nu ştiam de existenţa lor. Am participat însă anul trecut la o conferinţă pe tema responsabilităţii sociale a coroporaţiilor, iar o tipă care pe atunci lucra la o mare firmă din domeniul petrolului mi-a mărturisit că ei au fost primii care au introdus coşuri pentru materiale reciclabile în benzinării. Puţin timp după ce observase că oamenii începuseră să se obişnuiască cu asta, a sesizat altceva: atunci când firmele municipale veneau să ridice gunoiul, nu aveau tomberoane separate şi vărsau fiecare coş în exact acelaşi tomberon. Tot ce oamenii se chinuiseră să separe, ei au reuşit să unească din nou pe vecie.

    Americanii au semnat abia acum tratatul pentru că, la fel ca în România, nu semnează americanii individual, ci autorităţile. Trăiesc în România şi ştiu să scriu, la fel ca milioane alţi români şi totuşi unii primari nu ştiu să scrie.
    Trăim în România şi poate că majoritatea nu ne dorim să trimitem soldaţi alături de trupele americane, dar acordurile îs deja semnate. Nu de către fiecare român în parte, ci de către unii aleşi să reprezinte. Cam aşa e şi cu ei. Oricum, deşi am multe împotriva felului de a fi al americanilor, nu pot să contesc grija pe care o au pentru mediu. Campaniile în senul ăsta îs mult mai ample la ei iar educaţia pe care ei o primesc în direcţia protecţiei mediului începe puternic încă de la grădiniţă.

    Nu am un cult pentru americani sau nemţi, nu urăsc italienii şi nicidecum românii. Nu urăsc în general ci pur şi simplu mă declar dezamăgită de unii bipezi ai societăţii.
    Atrag atenţia unor anumite aspecte bune sau rele, fără a afirma că o naţie în totalitatea ei este bună sau rea.

  4. Gelu Reply

    “fără a afirma că o naţie în totalitatea ei este bună sau rea.” ce n-as da sa fie asa…

  5. notalent369 Reply

    papusee, teoretic ar trebui sa fie invers: cu varful in sus (asemanator falusului) sa fie toaleta barbatiilor, iar cu vf in jos (asemanator cu uterul)-toaleta femeilor. dar na, din cate aud…estonienii nu-s chiar grozavi.

    p.s.
    mi-e tare dor de tine si iti citesc peripetiile cu sufletul la gura. spor cu temele si bafta!

    pupupupupupup!

  6. Mihai Reply

    🙂 gresit, notalent 😀 cu varfu in jos este sa arate directia in care “atarna” 🙂 si cu varfu in sus 🙂 directia cum tre sa o bagi 😛 (adik in ce intra).
    Ralu, ti astept :*:*

  7. raluca Reply

    @gelu: afirm fără nici o rezervă că o societate e mai avansată decât alta, pentru că astea sunt noţiuni verificabile, palpabile, dar mă feresc de cuvintele rea sau bună, pentru că nici marii filosofi ai lumii n-au hotărât încă unde e limita dintre rău şi bun.

    Oricât de mult mi-aş iubi ţărişoara, locurile ei, unii oameni care m-au format şi influenţat,alţi oameni care merită să se fi născut oameni nu pot să trec peste milioanele care abuzează de poziţia socială pe care au. Nu trec peste nesimţire, ignoranţă şi corupţie. Aşa e România acum. Are potenţial să fie altfel, să evolueze.

    Pune într-un coş 40 de mere stricate, cu viermi şi 10 bune. Uită-te peste o lună şi spune-mi, te rog, câte sunt bune şi câte stricate. Nu mă mint că o să schimb România. Trebuie întâi tăiat copacul, pus alt soi şi abia apoi şi merele or să fie altfel. Rădăcinile comunismului or să fie scoase cu greu.

    @notalent369: păăăi, aşa m-am gândit şi eu..că atunci când e cu vârful în sus seamănă cu semnul acela folosit în bilogie pentru masculi, cu săgeata îndreptată în sus, iar pentru femeie e ceva îndreptat în jos. Nu doar estonienii au simbolurile cu triunghiurile, pentru că mai toţi ştiau. Cred că şi în România în locurile foarte luxoase se folosesc. Şi eu abia aştept să mă întorc…

  8. Dan Reply

    vai de mine … ai incurcat apa carbagazoasa cu apa plata ??? ce tragedie !!! 😀

  9. raluca Reply

    @krossfire: ai si tu bucatica ta de distractie, tinere! Cand ne povestesti mai multe despre cum e acolo?

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *