Am fost iar în Vatra-Dornei. De data asta m-au surprins:
- trenul care a plecat la 8:28, nu 8:48, cum eram convinsă
- vrăbiuţele cărora le-a plăcut fisticul
- veveriţele care ar fi preferat nuci
- vaca pe care am reuşit să pun mâna
- trei mâţe îmbufnate, prietene c-un căţel
- ciorba rădăuţeană, care nu era ce m-aş fi aşteptat să fie
- noaptea care a unit gânduri, suflete şi simţiri
- trenul mai grăbit ca atunci, care a separat priviri şi trupuri răscolite de promisiuni
Contabilizezi aici lucrurile…ca sa-ti aduci aminte la batranete ? asa ..ca un fel de jurnal de bord ? 😛
Anii trec repede, Bogdan. Fără un sistem performant de gestiune a amintirilor, mi-e teamă că o să uit vreun detaliu esenţial. Citit printre rânduri de un expert ca tine, blogul meu conţine toate cifrele şi calculele esenţiale din viaţa mea. 😉
iti recomand si niste vitamina E (cica se gaseste din abundenta in untura de peste ;p )
Îmi trebuie peşte proaspăt, Dan. Mergem la mare? 😀
o vorba veche, din batrani, spune ca “dupa razboi, multi viteji se arata”
putea raluca sa tina minte ora la care pleaca trenul? hmm… 😀
de portofel nici nu mai zic :))
😀