De curând o tipă din Spania s-a uitat atent la mine, apoi la colegul meu din România Şi mi-a zis:
Ştii… e ciudat… voi nu arătaţi ca românii pe care îi ştim noi. Adică… ei au tenul închis şi se îmbracă mai colorat.
Eu zic să renunţăm pe veci la FabuloSpirit, să ne scoateam fustele înflorate la înaintare şi să ne facem şi noi în sfârşit brand de ţară.
Am un prieten bun polonez care pana sa ma cunoasca habar n-avea ca ”exista o diferenta” intre romani si rromi.
Nu e singurul. Ai fi surprins cat de nestiutori sunt chiar olandezii la capitolul asta. Cineva m-a intrebat pe bune intr-o discutie daca eu sunt tiganca (nu am tente maronii).
In alta ordine de idei, ma duc sa ascult muzica tiganeasca vineri seara, intr-unul dintre localurile ‘culturale’ din Utrecht. Sunt tare curioasa cum va fi primita.
a trebuit să explic şi eu problema ţiganilor multora dintre colegii mei. E trist că avem o imagine atât de urâtă în afară.
Indienii îs totuşi mândri de ţiganii lor, despre care au numai cuvinte bune. îs nomazi şi paşnici, comercianţi sau muzicanţi, dar fără îndeletniciri necurate. A fost ciudat să afle că ai noştri îs oricum numai cinstiţi şi muncitori nu. Vorbim desigur de o majoritate şi nu de o cifră absolută
si eu eram in spania si am intrat in vorba cu un grup de fete de la o masa…le-am zambit mi-au zambit si m-au chemat la ele…mi-au spus ca petrec un fel de “petrecerea burlacilor – varianta feminina” cand le-am spus ca sunt roman au spus ceva de Gitan in spaniola s-au intors cu spatele si nu m-au mai bagat in seama….tziganii ne-au facut de ras in toata Europa…si e “durereros” 🙂