Haga

Îs arsă de soare. Am fost ieri pe plajă, în Haga. Zgribuleam de frig, lipsită de orice apărare în faţa vântului tăios. Azi am faţa roşie ca de rac fiert şi mâinile arse, ca de tractorist. Am încercat să-mi dau seama cum pot unii să stea cu picioarele în apa incredibil de rece a Mării Nordului. Copiii se jucau şi ei fericiţi în nisip, iar alţii citeau liniştiţi o carte pe o pătură. Apoi mi-am amintit că oamenii ăştia îs mutanţi. 😀

În februarie, când era un ger cumplit eu aveam ditami gluga de blană pe cap, în timp ce copiii aveau pletele în vânt şi tipele fustiţe scurte.

Revening la plajă, menţionez că tramvaiul te lasă la câţiva zeci de metri de ea. Dacă îl iei în direcţia bună. Deşi îs prietenă bună cu hărţile, de data asta recunosc că am cam încurcat sensurile de mers. Iar plaja imensă e un fel de Vamă, Mamaia şi Costineşti la un loc.

Am fost întâi pe o plajă simplă, fără nimic amenjat unde oamenii citeau cuminţi şi se bucurau de briză/vânt cumplit. Oameni simpli, copii la fel de simpli. Am trecut apoi la o fâşie de plajă pline de restaurante şi locuri care de care mai luxoase. Oamenii nu coborau acolo din tramvai, ci din cele mai luxoase maşini. Noroc că nu ştiu mărcile, că v-aş face să salivaţi. Acolo vin damele în pantofiori cu toc, ca să stea la masa din restaurantul de pe plajă. Ajunge şi la ele un pic de briză. Copiii au aici parcuri de joacă şi sar prin tot felul de minunăţii, în loc să pună mâna pe nisip, să facă un castel. E acolo şi Sea Life, un loc plin de peşti şi ţestoase. Cam scump, da merită având în vedere că peştii vin aproape de marginea bazinului, ca să-i mângâi.

E apoi un loc cu tot felul de magazine pline de şlăpişori de plajă, colaci gonflabili şi zeci de obiecte chicioase. Am mers apoi puţin pe chei, având marea sub noi şi ne-am minunat de cât de impunătoare e construcţia, pe care o puteţi vedea aici.(promit că o să învăţ curând să pun propriile poze pe net. Încă nu ştiu cum să le tai, să le fac mai mici etc..)

Tot acolo, am privit înmărmurită câteva amatoare de senzaţii tari, care făceau bungee-jumping de la 60 de metri, având doar marea dedesupt. Pentru plăcerea de a mi se fi legat corzile de către ACEL instructor pletos şi sexi, cred că aş fi avut şi eu curajul să sar. Încă salivez 😀

Următorul loc care nu trebuie ratat în Haga este Madurodam, oraşul în miniatură. Fără cuvinte. E incredibil cum oamenii ăştia au reuşit să facă aşa ceva. Orăşelul conţine clădirile cele mai importante ale Olandei şi monumentele ei cele mai de seamă, totul refăcut la o scară 1:25. Maşinile magentice merg pe autostrăzi, fiecare pe banda ei, în funcţie de viteză. Avioanele la scară redusă defilează pe pistă după un traseu bine gândit, vapoarele se opresc în faţa podurilor care se ridică, apoi repornesc, în tocmai ca în realitate. Desigur, sunt gări şi trenuri, iar marketingul e nelipsit.

Tragi cu ochiul la traficul de pe străzi şi vezi din când în când câte un camion Coca-Cola, altele de la DHL, două camioane MARS, clădirile ING, avioane de la Singapore Airlines şi KLM, nici unul Tarom- desigur, staţii de benzină SHELL şi câte altele. Pe străduţe sunt chiar şi panouri publicitare în miniatură. Care evident, costă la fel de mulţi bani. Unele zone, cum ar fi parcul de distracţii pot fi stârnite la viaţă cu doar 10 eurocenţi, pe care îi introduci într-o cutiuţă. Olandezii, neam de comercianţi, s-au gândit la toate. Cu alţi 10 eurocenţi, poţi să vezi un alai ieşind dintr-o biserică, un omuleţ trăgând clopotele, un elicopter pregătindu-se să decoleze şi multe altele.

Totul e în aer liber, neprotejat de nici o sticlă şi poţi să te plimbi printre clădirile realizate cu atâta migală. Niminea nu fură maşinuţele, bucaţi din clădire, nu scuipă pe jos şi nu aruncă ambalaje. Ciudat.

Din păcate, n-am reuşit să văd nici un muzeu, pentru că timpul a trecut prea rapid, dar sper să revin. Clădirile îs foarte faine. De cum cobori din tren, construcţii futuriste îţi fură privirea. Haga mi-e dat impresia de oraş mult mai calm decât Amsterdamul, cu mai puţine bicilete şi lipsit de miros de marijuana.