În Bucureşti stăteam în Moxa, zonă centrală, sigură, destul de bine păzită, o grămadă de insituţii publice prin jur, deci din punctul ăsta de vedere  nu mi-era teamă să vin acasă târziu, singură. Altceva mă terifia. Întâlnirea cu câinii. Pe străduţa aia de la Moxa îs mulţi câini, care se fac şi mai mulţi din când în când. Şi care câteodată erau agresivi.

Nu m-a muşcat niciunul dar când mă lătrau îngheţa sângele în mine şi nu mai puteam să fac niciun pas. Salvarea venea de obicei de la oameni întâmplător prin zonă care alungau câinii şi eventual mă mai conduceau doi paşi până la intrarea în cămin.

Şi marea mea linişte de când locuiesc în Amsterdam e că nu există câini ai străzii. Nu am văzut vreodată unul. Da, avem şoareci mulţi (cel mai recent am văzut unul dolofan într-un restaurant ), da măcar nu mă latră. Zona în care stau e luminată şi sigură, iar faptul că nu mi se înmoaie picioarele pe măsură ce mă apropii de casă e un mare plus.

Şi îs curioasă cam câte alte generaţii de-acu încolo or trăi cu frica asta de câini în Bucureşti şi în România, în general. (Câinele care m-o muşcat pe mine era al străzilor din Botoşani, nu-i nici acolo roz situaţia).

Şi dacă va fi vreodată să fac listă cu de ce nu aş trăi în Bucureşti, câinii ar fi pe unul din primele locuri. Cât de greu de  găsit şi de implementat ar fi o soluţie? Îs convinsă că s-ar găsi şi bani europeni pentru asta, numa să fie voinţă.

Written by raluca

În cautare de întrebari bune

This article has 13 comments

  1. Cristi Reply

    Centrala, sigura, pazita zona. Si plina de servicii complementare. Tin minte ocazionala tarfa de la intersectia Gheorghe Manu cu Victoriei.

  2. krossfire Reply

    Cand o sa dispara legea lui ”fata de bideu” Marinescu 😀 (Eu am vreo 16-17 caini in jurul blocului si pana acum am scapat de vreo doua ori de ei descarcand in aer un electrosoc de putere medie)

  3. raluca Reply

    @ cristi:ea te tine minte ? 😀

    @ krossfire: pe mine ma enerveaza ca niciodata nu stiu ce reactie sa am cand ii vad in haita. ca daca ma opresc apar din toate partile, daca merg se tin dupa mine, da in fine daca ma mint ca n-o sa-mi faca nimica, incep sa ma latre si tot asa…

  4. krossfire Reply

    Astia din zona blocului se obisnuisera cu mine dar seara cand vin cu un plasoi de cumparaturi , cu mapa de master si mergand cu greu, sunt numa bun de latrat. Noroc ca se sperie groaznic de electrosoc (lumina si sunetul..ca altfel ar fi inutil sa incerc sa-i lovesc cu el).

  5. cami Reply

    nu stiu cum, pe mine cainii din moxa nu m-au latrat/amentintat/agasat niciodata.. cand eram mica mi-a zis o matusa ca fiecare caine latra doar cand simte un om ciudat sau cu intentii rele..
    stiau cainii din moxa ce stiau..
    😀

  6. aida Reply

    Buna Ralca!! Nu pot sa cred cat ma regasesc de multe ori in ce scrii. Eu doar ce m-am intors in Romania, si exact asta imi “lipseau” si mie in Danemarca, haitele de caini si cersetorii.
    La mine a fost o problema anul trecut cand plecam seara de la Universitate, deci nu camin, si erau foarte multi caini. Nu stiu daca au muscata vreun student, dar fiind intuneric latrau serios. Iar doar la o saptamana dupa ce m-am intors in Constanta am fost urmarita de un caine 10 minute pe cel mai mare bulevard din oras. Nu imi facea nimic, dar senzatia ca se tine dupa mine ma exaspera. Anyway 🙂 si eu ma intreb cand o sa se rezolve problema asta. Ar trebui sa se faca ceva radical si rapid.

  7. raluca Reply

    @ cami: stii cum e….au si cainii mandria lor, nu latra pe oricine 😀 muhaha. leprix, pe mine ma latra ca eu am o reactie f stupida (ma sparii, ma opresc, ma uit in toate partile) si pe care nu mi-o pot controla de ficare data cand vad un caine. si ca-s mititica

    stii ca mereu mi-o placut sa-ti cenzurez parerile :D. da lasand la o parte rautatile adresate tie, asa e versiunea wordpressului pe care e pus blogu. nu se poate pune comment acolo. am sa tin cont de sugestie can m-oi apuca de updatat saitu’

    @ aida: tot asta cu urmaritu ma enerveaza si pe mine. plus ca uneori ma place un caine, se tine dupa mine si apoi incepe sa latre la alti caini care cred ca nu ma plac 😀

    @

  8. Sorin Reply

    Anul petrecut la Barcelona a fost cel mai linistit si pentru mine. Lipsa cainilor de pe strada a fost , cei drept, un lucru normal. Insa cel mai razbunat-avand fobie de caini-m-am simtit in Vietnam cand i-am vazut in tavita:)

  9. Sorin Reply

    @Raluca:Am fost pe punctul de a manca dar am renuntat in ultima secunda. Data viitoare promit ca nu voi mai ceda :D!

  10. Cristi Reply

    Voi toate aveti senzatia ca va urmareste ceva. Am impresia ca acest comportament tipic feminin de “MA URMARESTE!!!!11oneoneone” a inceput sa apara ulterior evenimentelor din ~1880 something cand anumite donshoare au fost descurcate de gatul care le tinea capul legat de umeri. Ulterior persoana care le-a usurat traversarea spre Infern tovaraselor a fost denumit Jack the Ripper. Probabil ca se va repeta, poate anul asta, poate prin zona Moxa si poate ca ii va zice Georgel the Raper.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *