Am decis acum câteva zile că vreau să văd şi o bucăţică de Finlanda. N-am reuşit să conving pe nici unul din colegii mei să mă însoţească, pentru că fiecare era sigur c-o să ne rătăcim, că n-o să avem timp etc..

Un bun prieten de-al meu schimba ieri avioanele în Helsinki aşa că am avut un motiv în plus să mă încumet să plec singurică.

Cea mai bună soluţie pe care am găsit-o eu a fost să iau feribotul companiei SuperSeaCat, detalii aici .

Distanţa Tallinn- Helsinki e de aproximativ 80 de km, pe care i-am parcurs în aproximativ 100 de minute. Am decis să plec dimineaţa, cu primul feribot- cel de 7:45 şi să mă întorc cu ultimul- cel de 21:40. Rezervarea am făcut-o în seara dinainte, la numărul de telefon pe care îl puteţi găsi pe site, iar preţul a fost 500 de coroane estoniene, dus-întors, adică aproximativ 34 de euro. Nu mi-a controlat nimeni paşaportul, nici în Tallinn, nici în Helsinki.

Imediat ce am ajuns, am fugit la centrul de informare turistică, care e foarte aproape de port şi oricum sunt câteva indicatoare care-ţi arată drumul. Am fost întâmpinată cu zâmbete şi o hartă moca. Tipul de la ghişeu m-a rugat să-i spun câte ore voi sta şi cam ce mă interesează să văd. După o discuţie de 5 minute, am plecat de acolo cu un traseu deja configurat pe hartă, câteva broşuri ale unor tururi cu ghid interesante şi mult entuziasm. Desigur, treaba cu centrul de informare turistică se întâmplă şi în Amsterdam, şi în Haga, şi în Rotterdam şi în Tallinn pentru că ei îs conştienţi că de la turişti vin banii, iar făcându-i pe ei fericiţi, fac şi oraşul în sine fericit. Aştept să găsesc primele indicatoare spre centrul de informare pentru turişti şi în Bucureşti. Promit să scriu un post prima dată când le văd. Până una alta, ştiu sigur că ele există în Sighişoara, Sibiu şi Braşov.

Am fugit apoi în Gara Centrală, pentru că trebuia să ajung la aeroport. De acolo, din 20 în 20 de minute pleacă autobuze spre aeroport – atât private, cele de la Finnair, cât şi publice. Am plecat cu Finnair şi m-a costat 5,90 euro dus. Mi-am petrcut acolo câteva ore urmărind avioanele decorând şi aterizând- ceea ce pentru copilul din mine a fost o adevărată plăcere, apoi m-am întors în Helsinki, care-i la cam 40 km de aeroport. Tot Finnair, tot 5,90 euro, tot plecări din 20 în 20 de minute.

Şi-apoi a început aventura. Am păpat întâi peşte proaspăt din piaţa de peşte, care-i chiar în port. Acolo e adus zilnic peşte şi se găteşte pe loc, proaspăt, curat, delicios. O porţie cu de toate felurile, cum am încercat eu a fost 8 euro. Am fost avertizată să mă feresc de toţi păsăroii care-mi dădeau târcoale. Pescăruşi, porumbei şi alte înaripate grăsane mă priveau rece şi ameninţător. Mă uitam numai la ciocurile lor şi-mi aminteam de filmul Păsările. Le-am cedat totuşi o bucăţică de peşte, mai mult din teamă :D.

În piaţa din port se vând şi obiecte de artizanat, şi picturi, şi blănuri de căprioare, de nurcă, de urs şi alte cele, motiv pentru care n-are fi un loc tocmai plăcut pentru iubitorii de animale. O blană de căprioară-de aşezat pe jos, costa 90 euro.

Am fost apoi la catedrala ortodoxă din Helsinki, construită de roşi, pe care o puteţi recunoaşte din aproape orice colţ al oraşului, pentru că este construită pe o stâncă înaltă şi are culoarea roşie. Relativ aproape de ea se află catredrala Tuomiokirkko (Catedrala Evanghelico-Luterană), vizibilă şi ea de departe, datorită amplasării înalte.

Am început apoi să hoinăresc pe străzi şi mi-a plăcut că în locurile cele mai aglomerate era câte un grup de studenţi la conservator, care cântau pentru bani. Divin. Zeci de turişti le aplaudau performanţa, iar câteva fetiţe deja începuseră să se viseze balerine pe ritmul muzicii. Clădirile capitalei finlandeze sunt colorate şi curate, făcă a fi însă ceva ţipător. Am intrat în înul din parcuri şi am fost încântată să observ zeci de oameni făcând jogging, unii din ei la vârste destul de înaintate. Tot prin parc alergau o grămadă de iepuraşi gri şi pufoşi.

Sunt foarte multe statui şi fântâni arteziene în oraş, iar spaţiile verzi sunt imense şi dese.

Umblatul meu pe străzi a durat vreo 5 ore şi s-a lăsat cu bătături în talpă. Aş mai fi mers, dar mi-am dorit mult să văd şi insula Suomelina, una din atracţiile majore ale Finlandei. Înscrisă pe lista UNESCO a monumentelor lumii, Suomelina este o insulă fortăreaţă, folosită în trecut de suedezi şi de ruşi, iar în prezent aflată în posesia oraşului Helsinki. Zidurile, muzeul submarinelor, porţile şi străzile vechi sunt vizitate de milioane de turişi care aleg una din companiile care realizează transportul între Helsinki şi Suomelina, ale căror vase pleacă din portul sudic, în principal, costul fiind undeva între 10 şi 20 de euro.

Eu am ales o croazieră de o oră şi jumătate, 15 euro, cu care m-am plimbat de-a lungul capitalei Finlandeze, printe zecile de insule şi strâmtori, am văzut Suomelina de aproape, însă nu am avut timp să cobor, pentru că mi-ar fi luat jumătate de zi. Tot pe o insulă din apropierea oraşului se află şi grădina Zoologică, despre care am auzit că e spectaculoasă. Poate data viitoare o să o şi văd…

Sunt foarte multe stânci ieşind din apă, unele aproape insesizabile, pentru că uneori valurile le acoperă vărful, însă sunt semnalizate toate, iar căpitanii le ocolesc cu grijă, chiar şi în locuri foarte strâmte. Eu am ales să stau în partea de sus a vasului, cea deschisă (habar n-am cum se cheamă) şi aş fi îngheţat fără eşarfă bine strânsă pe urechi şi fără geacă. Prin jur îs zeci de yachturi care de care mai luxoase şi mai rapide. Nici nu-mi pot închipui senzaţia pe care o aveau unii, gonind printre stânci, sărind peste valuri, dar mi-ar plăcea s-o încerc cândva. Am văzut chiar o parcare pentru yachturi şi o staţie de combustibil pentru ele- destul de ciudat să vezi apă şi nu asfalt lângă pompele de alimentare.

Oraşul e scump, fireşte. Apa plată la jumate- unitatea standard de măsură a preţurilor pentru mine- era minim 2 euro la un automat şi până la 3 euro de la magazine şi chioşcuri. În partea centrală, pe strada Aleksanterinkatu se află numai magazine şi restaurante, mai toate mărcile de lux fiind comercializate acolo, deci loc numa bun pentru amatorii de şoping. Am auzit foarte mulţi ruşi prin zonă şi e imposibil să nu observi frumuseţea rusoaicelor.

Cuvântul zilei a fost KIITOS, care în finlandeză înseamnă MULŢUMESC şi pe care îl poţi auzi la tot pasul.

Am dormit vreo 12 ore după ce m-am întors, însă a meritat tot efortul. O să revin cu plăcere prima dată când o să mai am ocazia. Până atunci, fug să mai descopăr câte o bucăţică din Tallinn.

Written by raluca

În cautare de întrebari bune

This article has 3 comments

  1. raluca Reply

    @raluca: păi şi eu cu cine mai mă joc?
    😀
    Promit să-ţi arăt tăte pozele de-aici şi să-ţi povestesc cât mai multe. E o ţară scumpă, dar merită efortul. Te sprijin moral să-l faci cât mai repede

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *