M-am întors în România ceva mai devreme decât mă aşteptam. Motivele n-au ţinut de mine, ci de “sistem”. De data asta e vorba de cel de învăţământ. Mă abţin de la comentarii acum, dar dau un sfat din toată inima: fugiţi! România încă nu merită tineri capabili. Desigur, sunt şi martiri care încă speră că ţărişoara asta se schimbă rapid. Nu mă număr printre ei.
O să mai scriu despre Olanda zilele următoare pentru că n-am mai apucat în ultima vreme să vă împărtăşesc câteva din întâmplările de acolo. Pâna una, alta, vă delectez cu câte ceva despre sosire:
- KLM are tarife ameţitoare. Am avut 6 kg în plus la bagajul de cală, aşa că am plătit 120 de euro. Desigur, mi-au oferit posibilitatea să mai arunc din bagaj. Trist.
- Bucureştiul m-a primit la fel de prăfuit şi aglomerat ca întotdeauna
- Am ieşit câteva minute din căminul care NU îndeplineşte minimele condiţii de decenţă şi igienă, cu apă care-mi curge în cap din perete şi cu o uşă care poate fi spartă printr-un simplu brânci. Revenind la ieşirea mea de 10 minute, am resimţit spiritul dă Bucureşti. M-a ajutat un tânăr tuciuriu la faţă, care răgea de dincolo de stradă: Ce ţâţe ai, făăăăăă!!! Şi ce cur!!! ce te-aş f*te!!!!! Apoi au început claxoanele şi n-am mai auzit.
- Mai am încă treabă prin Bucureşti, dar am venit o zi acasă, pentru că mă rodea dorul de mama. Am găsit un Botoşani mai frumos decât îl ştiam, cu un bulevard asfaltat- în sfârşit- şi plin de flori. Mama e în continuare cea mai frumoasă din lume şi nu-i loc mai bun ca acasă. Oraşul se dezvoltă încetişor, apar noi construcţii pe zi ce trece, dar n-am răbdare încă 200 de ani să se schimbe şi oamenii.
- M-am întors mai convinsă ca oricând că trebuie să fac tot ce-mi este în puteri să plec din nou. E dureros să te gândeşti la cei şi cele pe care îi iubeşti şi i-ai lăsat în urmă, dar sacrficiul merită. Tresăream de fiecare dată când auzeam româneşte în tramvai, în muzeu sau pe stradă şi savuram nesătulă fiecare cuvânt. E greu să fii străin printre stăini dar respectul care ţi se oferă, siguranţa pe care o ai când mergi pe stradă, lipsa nesimţirii şi prostiei ostentative te motivează să mai rezişti un pic.
Bucurestiul nu e cel mai bun loc in care sa te re-obisnuiesti cu Romania. Eu inca mai am probleme de acomodare la prosti si prostie cand merg acasa, dar tranzitia Olanda – Bucuresti trebuie sa fi fost crunta…
Pana una alta…welcome back 😀
PS: Am auzit bine, bulevardul e pavat cu piatra ca pe Unirii pentru ca duminica sa fie facut pietonal?!? Un bulevard avem si noi, si pentru a-l inchide o zi pe saptamana [nici asta nu vad de ce] au pus pavaj, sa huruie si sa se dezmembreze masinile 😐
Si pe mine ma bate gandul unei plecari, dar mai exista si solutii de compromis 😛
@ Cata: Inca nu detin informatii detaliate:)) O sa ma interesez curand si o sa cercetez mai mult la fata locului.
Am uitat sa scriu in post ca s-a pus barcute pe lacul din parcul Eminescu.
Adica au terminat si lacul?? Deci avem asfalt [sau piatra, ma rog] SI lacul refacut SI barcute! Incredibil, ce face campania electorala 😀
@ krossfire: fuuuuuuuugi!!!
@ cata: Imi imagineaz cum ar fi sa fie alegeri din doi in doi ani… Dezvoltare accelerata!!
i miss raluca 🙂
Ce se intampla cu Romania daca toti oamenii capabili ar pleca? Ce fel de batranete vor avea parintii nostrii sau cat de romani o sa fie copiii nostri? Nu vreau sa fiu ipocrit dar sper ca o sa ma intorc in Romania dupa cei doi ani in Australia. Nu poti sa nu iubesti sa mananci mici sub Casa Poporului. (abia astept sa te vad)
@tatastrunf: ralu misses sebi >:D< @gelu: e o frustrare de moment, probabil si se poate sa gandesc altfel ceva mai incolo. Ma doare sa vad asa un contrast, desi si ei is oameni ca si noi, cu un singur cap, doua maini, doua picioare. Poate candva ma voi intoarce in Romania, dar obiectivul meu la 20 de ani e sa plec cat mai repede. o sa ne vedem curand
Si eu ma intorc in vreo saptamana si ma ia groaza la gandul de Bucuresti in timpul verii. Stii ca vremea de Olanda nu e rea deloc cand vine ‘caldura’? 🙂 De curiozitate, te gandesti sa te intorci aici in viitor?
@Gelu: Sunt multe lucruri pe care le poti face pentru tara ta din afara, de la directionarea de fonduri la schimbarea perceptiei. Nu cred ca simtul datoriei e cel care trebuie sa dicteze deciziile majore in viata tuturor. Daca a-l urma nu te face fericit, cel mai probabil n-o sa reusesti sa faci prea multe pentru Romania de acasa.
vezi ? asta se intampla din cauza ca vorbesti limba foarte bine , porbabil ( desi ma indoiesc) astfel de lucuri s-au intamplat si acolo doar ca probabil nu intelegeai tu 😀
@julesie: voi aplica si pentru Olanda pentru master in viitor, dar ma gandesc si la alte tari civilizate
@dan: is convinsa ca se intampla, dar mult mai finut. nu a zbierat nimeni la mine si nu am simtit vreodata ca ar fi comentat cineva. is intr-atat de educati incat sa fie discreti. de asta am si mentionat in post ca ma deranjeaza prostia ostentativa. Dobitoci is peste tot, insa in Romania is si mandri de asta.
salut. vreau sa completez putin ceea ce ati spus voi pana acum cu o afirmatie a lui Paul Baran “Romania a crescut economic mult mai repede decat puteam noi sa absorbim social”. mi se pare o explicatie justa. am cunoscut oameni tineri care au studiat aborad, dar au renuntat la salarii de cateva …00 000$ pentru a reveni in Romania. Intrebare: de ce? Raspuns: isi doreau o viata dinamica si vad aici multe oportunitati. 🙂