Aşa cum am mai relatat pe blog, calitatea de botoşăneancă mă face pradă uşoară în ţinutul capitalei. În aparenţă pradă.

Când se repede câte-un vultur spre mine curios să ştie dacă în locul din care mă trag am străzi, semafoare, sens giratoriu, curent electric ori apă chiar şi atunci când nu plouă, zâmbesc superioară şi întreb fără nici o legătură cu subiectul în discuţie: Îţi place sărbuşca?

Noua pradă îşi acceptă rolul şi mă întreabă mirată: Da ce-i aia sărbuşcă?

Pentru că, vedeţi voi, Botoşaniul nu e numai despre Eminescu, Iorga, Enescu, Antipa ori Băncilă. Botoşaniul e şi despre femei frumoase şi gospodine care ştiu să aducă fericire.

Iar una din fericiri e tocmai această sărbuşcă, despre care puţină lume a auzit şi pe care şi mai puţină lume a gustat-o.

Gasiţi câteva variante ale reţetei aici, aici şi aici. Încă nu sunt suficient de simpatică să v-o împărtăşesc pe cea a mamei. Şi nici cozonac cu vişine nu vă spun încă cum se face 🙂

PS: Sărbuşca sigur se găteşte şi prin alte locuri, dar eu am întâlnit numai botoşăneni care să fi mâncat acasă aşa ceva. Aşa că am să mai trăiesc o vreme cu ideea că numai la Botoşani poate fi savurată.

Written by raluca

Zambesc si rad mult. Uneori sarcastic

This article has 4 comments

  1. Cristi Reply

    As mai degusta si eu niste cozonaci cu visine… cam vreo doi asa…

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *