Am fost ieri la film. Orange film. Aceleaşi cozi. Aceiaşi nervi. Aceleaşi coate furioase. Aceeaşi promisiune făcută mie însămi cum că nu-mi mai trebuie film miercurea. Mă voi duce şi miercurea viitoare?
Indubitabil :d
De ce? Pur masochism. Nouă, românilor, ne plac cozile. Îs parte din viaţa noastră.
Revenind, am văzut Jocul terorii. Un film bunicel spre bun. Perfect pentru ora şi dispoziţia de atunci. Câteva faze tragi-comice referitoare la nemernicia eternului bărbat care are patima minciunii în sânge. Atâta doar că, aşa cum am mai afirmat şi în alt post, nu stăpâneşte această artă la fel de bine ca femeia. Final semi-prevezibil, dar- una peste alta – e un film pe care îl recomand. Lipsă totală de respect pentru domnişoara din sală care, la sfârşit, a exclamat – referindu-se la unul din personaje: O fi ea blondă, da nu-i proastă! În deplinătatea maturităţii mele, i-am arătat limba, dar nu s-a văzut că era întuneric.
La miezul nopţii, teoria cu consumatorul raţional a eşuat lamentabil. Am cumpărat, nici acu nu ştiu exact de ce şi cum, o gumă de mestecat la 5 mii. Roşie, mare, prea dulce, turcească pursânge. Probabil expirată. Băieţii au început. E vina lor. Mereu! :d
M-am tot gândit la film înainte să adorm şi am visat un râu de unde se adăpau măgăruşi.
