Nici nu ştiu cum am ajuns aici. Toată viaţa mea am evitat bibliotecile. Sunt locuri sinistre, cufundate în linişte mormântală.
M-am minţit singură că o să pot lucra la licenţă mai bine decât în cameră. M-am convins. Nu e de mine aici.
Eu citesc cu capul în jos, stau în poziţii nefireşti când sunt în focul gândirii, ţin laptopul pe mine în timp ce stau întinsă în pat şi mă concentrez mai bine în haos. Pe biroul ăsta nu e nimic împrăştiat, ceilalţi studenţi au feţele albe şi ochii adânciţi în orbite iar mie mi se face milă. Nici bibliotecarele nu mi-au plăcut niciodată. Nu ştiu de ce, dar mă întimidează.
Am norocul să fi crescut într-o casă plină de cărţi, iar dacă se întâmpla să nu am un titlu, cu siguranţă îl avea vreun prieten. Sau împrumutam de la bibliotecă, dar citeam acasă, sau în parc, sau într-o crâşmă sau cine ştie unde, numai într-un loc destinat citirii nu.
Îs curioasă cât mai rezist că a trecut deja jumătate de oră.
*Later update: 45 de minute în total.
I definitely prefer reading in a park to reading at the library.
Coincidentally there is a park very close nearby, wanna join? 😉
Kaweh
Are the comments moderated?
Stiu eu de unde ti se trage teama de biblioteci si bibliotecare…erau niste cotoroante tantile alea de la Biblioteca pentru Copii: “Dar vai, ai adus cartea in mana! Incredibil…daca ploua, daca esti murdar pe maini…”, “Ai intarziat o zi, cum se poate asa ceva? Alti copii abia asteapta cartea asta”…niste cotoroante amandoua, dar mai ales aia roscata! Am zis!
@ Catalina Juglan: Se vede că avem traume comune :D. La mulţi ani cu o mică întârzâiere, draga mea căprioară!
I am prefer to read my books in the park rather than in the library.
Incidentally there is a park very close nearby, wanna join? 😉