Londra- privită de aproape

M-am întors falită în Bucureşti şi îs gata să vă împărătşesc mai în detaliu ce şi cum fu la Londra:

• am avut senzaţia că îs pe plantaţie: negrii fac munca de jos (vând la McDonalds, magazine, strâng gunoaie etc.) în timp ce albii se plimbă în costum, bucurându-se de viaţă. M-a bucurat totuşi să văd mulţi negri în garda roială.
• există muuuult prea multe Gentlemen’s Club pe fiecare din străzile principale din centru. Oamenii plătesc taxe anuale exorbitante ca să fie membri, apoi se adună acolo, beu băuturi scumpe şi discută de politică şi vreme. Sau cel puţin aşa se zice.

• taxiurile negre londoneze sunt de departe cele mai fascinante. Ca să devii şofer pentru ele, trebuie să treci un test geografic foarte complicat, care atestă că ştii toate numele de străzi şi străduţe pe o rază de 10 mile în jurul centrului. În medie, pregătirea pentru test durează cam 34 de luni. Ca să poţi participa la concurs, trebuie să fi avut carnet de şofer de cel puţin 3 ani. În timpul serviciului, ei sunt îmbrăcaţi în costum, uneori cu pălărie şi comunică cu clienţii printr-un gemuleţ.
• Trebuie să verifici biletul şi când intri şi când ieşi de la metrou, iar amenzile îs usturătoare dacă eşti prins fără sau dacă încerci să fraudezi intrarea.
• Vorbind de metrou, sunt camere video peste tot şi reclame pe fiecare colţişor. În medie, la fiecare 16 oameni din Londra, există o cameră video.
• Recomand o plimbare pe malul Tamisei, cu pornire de la Palatul Parlamentului. Sunt o grămadă de oameni doritori să facă un ban cinstit de pe urma turiştilor, aşa că veţi găsi dansatori, cântăreţi, pictori, animatori de tot felul cu o poftă de viaţă incredibilă, în ciuda vântului imposibil de suportat.
• Am prins coadă la metrou. Să vă explic ce înseamnă coadă la metrou. Eu mă pregăteam să plec pe jos înspre hostel, însă la un moment dat n-am mai putut înainta. Trotuarul era căptuşit de oameni. Unul lângă altul, ca puii. Câţiva metri mai încolo, gura de metrou. Oamenii ăia stăteau la coadă la metrou de afară. Mi s-a spus că uneori, când sunt prea mulţi oameni înăuntru, se închid porţile pentru cei de afară şi timp de câteva zeci de minute nimeni nu mai are acces, până la decongestionare.
• viaţa de noapte londoneză m-a şocat/speriat/oripilat pe alocuri. Fetele vin în cluburi îmbrăcate mai indecent ca fetele noastre de pe centură. Unele din ele sunt plinuţe. Exagerat de plinuţe. Şi cu toate astea, poartă haine foarte strâmte pe corp şi foarte scurte. Lumea dansează prin frecare. De necunoscuţi. Mai mulţi necunoscuţi în acelaşi timp. Se consumă foarte mult alcool. Am avut senzaţia de mai multe ori că se face sex în jurul meu. Adică acolo, în club. Dezmăţ total. Foarte mulţi homosexuali care erau mai mult decât nerăbdători să-şi afişeze orientarea. Tandreţea exagerată între bărbaţi încă mă şochează. M-a costat 10 lire intrarea într-un club care nu era luxos. La ora 3 fix s-a oprit muzica şi oamenii au fost invitaţi să plece. Zeci de poliţişti şi maşini de poliţie pe străzi.
• Dacă eşti prins că faci pipi pe străzi, amenda e 50 de lire, iar pe tichetul de amendă, infracţiunea comisă poartă numele de WILD PISSING. Merită înrămată.
• Am văzut o grămadă de cai frumoşi. Dimineaţa, pe la 7, cred că am prins un fel de jogging de dimineaţă a peste 50 de cai, unul mai arătos ca celălalt. Nu mi-a plăcut însă că-şi făceau nevoile pe stradă şi timp de multe ore n-a venit nimeni să strângă.
• Hostelul la care am stat e poziţionat central şi are capacitate de cazare de 700 de locuri. Vi-l recomand şi vouă. Se numeşte Piccadilly BackPackers.
• Dacă zburaţi cu low-cost, o să aterizaţi înaeroportul Luton, care e cam la o oră distanţă de centrul Londrei. Vă recomand să luaţi de acolo autobuzele Green Lines. Biletul dus-întors costă 22 de lire.

Revin zilele astea şi cu idei de la conferinţele la care am participat. Tema centrală a fost Antreprenoriat Social.