Cuvântul meu preferat e fără nici o îndoială Mulţumesc. Îmi place să zic şi-mi place să-l şi aud. Îl spun chiar şi atunci când o persoană face ceea ce trebuia oricum să facă, nu pentru că mi-ar face mie o favoare. Mi-am dat seama de asta când una din fetele căreia i-am mulţumit entuziast după ce făcuse ceva, mi-a răspuns mirată că nu-i nevoie de mulţumesc, că era treaba ei să ducă la bun sfârşit o sarcină. Eu insist totuşi să-l zic. Pentru că nu doare. Pentru că oameni ca fata ce-şi făcuse treaba bine îs din ce în ce mai puţini.

Devine anormal în zilele noastre ca cineva să-şi dea interesul să-şi facă cât mai bine treaba. Pentru că e aşa uşor să zici las-o bă, că merge-aşa, pentru că nu verifică nimeni, pentru că numai fraierii fac lucrurile bine din prima, pentru că mai bine lungim sarcina asta, decât s-o terminăm şi să primim alta etc.. Şi de-asta eu zic mulţumesc tuturor celor care-şi fac treaba. Să ştie că-n ochii mei nu-s proşti şi fraieri că fac lucrurile bine. Să ştie că avem o şansă atâta timp cât din ce în ce mai mulţi încep să facă bine ce trebuie să facă.

Pentru că nimeni nu zice mulţumesc încruntat. Mulţumirea sinceră vine din inimă şi se livreză cu un zâmbet. Iar dacă eu zâmbesc mai mult într-o zi, asta înseamnă că viaţa mea e din ce în ce mai bună. Simţiţi care-i trucul? Eu n-aştept să-mi facă nimeni ziua bună. Mi-o fac singură, zicând cât mai des mulţumesc.

Mulţumesc.*

*(cu zâmbetu pe buze)

Written by raluca

Zambesc si rad mult. Uneori sarcastic

Leave a Comment

Your email address will not be published.