Cu ceva timp în urmă un tânăr frumos şi deştept (sigur că există şi din ăştia :P) care nu mă ştia de multă vreme îmi spune: Frumoaso, te provoc c-o problemă de logică?
Bine, n-a spus chiar aşa, în sensul că n-a zis “frumoaso”, dar sunt sigură că aşa a gândit :P. Am acceptat evident provocarea. Iată textul:
Te indrepţi către un ţinut îndepărtat şi la un moment dat ajungi la o răscruce în formă de Y. Tu ştii că aici trebuie neapărat să alegi calea corectă pentru că una din ele duce către ţinutul unde vrei să ajungi, iar cealaltă către o capcană din care nu scapi cu viaţă. La răscruce stau doi oameni: unul care spune adevărul tot timpul şi unul care minte întotdeauna. Înainte să decizi pe care din cele două căi o apuci ai dreptul la o singură întrebare pe care o poţi adresa pe rând fiecăruia din cei doi oameni şi la care să se poată răspunde numai cu “da” sau “nu”.
Nu i-am găsit răspunsul imediat şi am amânat găsirea soluţiei până am uitat complet de problemă. Ieri, în timp ce răsfoiam ultimul număr din Ştiinţă şi Tehnică, am găsit un articol cu titlul “Cea mai dificilă problemă de logică din lume”, unde am descoperit că această cea mai dificilă problemă e dezvoltată pe baza problemei de mai sus, iniţial formulată de Raymond Smullyan.
Cu ocazia asta mi-am adus aminte de tânărul frumos şi deştept şi de provocarea lui, aşa că m-am oprit din a citi articolul din revistă (care conţine şi soluţia) pentru a rezolva problema. Nu e foarte dificil, nu trebuie pix şi foaie. Să vedem dacă reuşesc şi eu să provoc pe careva. Întâi să rezolvaţi problema de aici şi apoi să cumpăraţi revista, să citiţi articolul întreg, cu tot cu cea mai dificilă problemă.
Buna Raluca,
Si fara revista , daca nu ma insel , intrebi nul din ei cel va rapunde celalalt 🙂
@Gabi: bun venit pe blog. Nu comentez nimic de răspuns, să las si pe altii sa se aventureze 🙂