Am un coleg care mă exasperează. Râde continuu. Fals, forţat, supărător. Chiar nu-mi dau seama de ce. Suntem în aceeaşi echipă la un proiect, azi discutam despre el, fiecare adăuga câte ceva şi când a venit rândul lui, imediat după ce şi-a spus punctul de vedere, a început să râdă. Şi când râde, zice tare şi rar HA HA HA HA HA … nu mai ţine minte exact de câte ori.

Într-o zi i-a atras atenţia profului că îi scrisese greşit numele. Şi după ce a spus asta, a râs din nou. Râde şi după ce mă întreabă ce fac, sau în ce direcţie merg, după ore, sau imediat după ce mă întreabă dacă merg şi eu după cafea în pauză.

Şi râde câteodată şi după ce zic eu ceva şi chiar nu-mi dau seama dacă e râsul lui absurd sau e din cauza a ce am spus eu mai devreme. Şi îmi vine să-l întreb de une atâta veselie, dar dacă omul chiar are o problemă atunci e ca şi cum aş întreba pe cineva şchiop de ce merge strâmb.

Pe de altă parte trebuie să mai lucrez cu el vreo două luni şi mă lasă nervii şi nu mă mai pot concentra la  proiect. M-am gândit să-i trimit un mail, că poate mi-ar fi mai uşor să mă exprim în faţa monitorului decât în faţa lui, da n-am curajul. Ce-i de făcut? Ceva sugestii despre cum să încep discuţia, dacă voi începe una?

Written by raluca

În cautare de întrebari bune

This article has 8 comments

  1. Cristi Reply

    O fi omu’ la cura de ingrasare. Merge si cu peanut butter jelly caramel cioco sandwhich. Cu frisca pe el. My 2 cents.

  2. raluca Reply

    @ Simona: sau poate crede că şi-a găsit aleasa 😀

    @ cristi: ci pofte mai ai?

    @ Vali: muhahaha

    @ tatastrunf: de departe cea mai bună idee :))))) din păcate, n-am să aflu. am şi eu suflet

  3. Bogstar Reply

    Şi râsul, fără sens, după o frază spusă, este considerat “tic verbal”. Poate are ticul ăsta! Italienii sunt cu “ma”, la începutul frazei, sau “no”, la sfârşitul ei. Oricum are o problemă!

Leave a Reply to tatastrunf Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *