Mi-am ales mereu prietenii dintre cei cu inteligenţă medie şi peste medie.
Pot comunica şi cu oameni limitaţi intelectual. Prostia nu e nocivă în sine, ea devine periculoasă doar când e combinată cu nesimţirea.Şi de cele mai multe ori, prostia nu se găseşte în formă pură, ci în astfel de combinaţii dăunătoare pentru societate în ansamblu.
Oricât aş încerca însă să evit, proşti îs peste tot. Dragii mei cetitori, voi cum reacţionaţi când vă înconjură prostia?
Să dau cu parul nu pot, să înjur nu-mi place, să flegmez nu ştiu. Să ignor….mi-e din ce în ce mai greu.
Mi-am amintit zilele astea de zâmbetul dirigului meu când ne învăţa părinteşte: Să nu vă puneţi cu proştii, că ei au mintea odihnită.
Am să vă povestesc într-o bună zi şi de ce am astfel de gânduri tocmai acum.
Până atunci însă, caut soluţii: voi cum faceţi când vă sufocă prostia altora?
Credeam ca numai eu am problema asta. Ca eu am un noroc de prosti in ultima vreme de nu-mi vine sa cred. Si ultimul post de pe blog tot despre subiectul asta neplacut e…din pacate
Eu n-am nimic cu proştii, după cum n-am nimic nici cu nesimţirea. Problema la mine e că nu găsesc subiecte de discuţie (pe care să o şi pot întreţine) cu ei. Aşa încât, din nefericire, comunicarea dintre mine şi proşti e foarte… proastă.
@ Simona Lascu: Problema mea e cât mai rezist până clachez psihic?
@ Houston: ce faci dacă proştii se iau de tine? Dacă te ameninţă, de exemplu?
Sper ca nu e din cauza a ce s-a intamplat azi :))
Nu ştiu dacă ameninţările astea sunt ceva specific prostesc…
@Houston: mereu am avut senzaţia că oamenii inteligenţi au capacitatea de a-şi rezolva problemele fără să se ameninţe şi da, am asociat mereu pornirile de genul ăsta cu cn oareşce grad de prost
Cand te sufoca prostia din jur(si eu cred ca ma gandesc, mai degraba, la nesimtire amestecata cu prostie), n-ai ce face decat sa fierbi in suc propriu. Si totusi…amenintari?
:))) te invat eu sa flegmezi, dar cu siguranta nu te va ajuta in situatia cu prostii, vei reusi doar sa le iriti urmatorul nivel de prostie, prostia neasteptata, cea care te lasa fara cuvinte si care te face sa te mai uiti o data si sa pleci :))
@ Cătălina: dap…ameninţări. Cum e ideal să răspunzi? Iniţial m-am gândit la justiţie, apoi mi-am dat seama că eu nu am o foarte mare încredere în justiţie.
Nici eu nu am o foarte mare incredere in politie. Cand am patit ceva similar totusi am depus plangere la politie- ca sa am o oarecare liniste. Culmea e ca parintii individului considerau amenintarile facute si faptele care au urmat simple copilarii.
Partea proasta acum e ca eu pierd timpul inutil dand 7 mii de declaratii doar pentru o amarata de amenda pe care a primit-o individul in cauza.
Ai grija de tine!
Hey Raluca,
Is curioasa daca postul asta are vreo legatura cu facultatea si colegii :). Nu de alta dar se potriveste prea bine cu starea de spirit pe care am avut-o eu in ziua aia.
Numa’ bine!
@Simona : I shall have!
@ Diana: N-are nici o legătura cu facultatea. E un post general, adunat din mai multe întâmplări de viaţă.
O zi faină!
Acuma, nu toti prostii sunt la fel. De-aia trebuie tratati diferit. Da’ un lucru merge la toti. Singura solutie general valabila pentru prosti este semnalarea: cutare e prost. Sa stie lumea, sa se fereasca.
cel mai rau este ca nu poti avea un debate real cu o astfel de persoana. nu-ti va asculta niciodata argumentele sau nu le va intelege. si intotdeauna va incerca sa isi exprime “punctul de vedere” cu o tonalitate ridicata [plus injuraturi, etc.], astfel inca sa te acopere. este singurul mod prin care considera ca se pot face auziti. cel mai bine este sa le vorbesti in exemple din viata de zi cu zi.