Sunt mai deşteaptă decât par :D

Paaaaam…..paaaaam….paaaam pam

Merge netu. Îs în Praga. Sper.

La poarta bună, sper. 😀

Teoretic, în juma de oră trebuie să ţopăi în celălalt avion şi să ajung cuminţică la Tallinn. Sper că nu mi-au rătăcit ăştia bagajele.  Îs mândră de mine că după două ore şi ceva de încercări asidue şi nenumărate restartări, am reuşit să mă conectez la Internet. Bogdan a făcut asta în două minute şi ceva azi dimineaţă, după ce a rezolvat problema care ne-a chinuit juma’ de noapte. Încep să cred că laptopul meu simte… e ca un câine. A ştiut că e Bogdan şi pe el îl place. Îl plac şi eu şi-i mulţumesc că există în viaţa mea şi a laptopului meu.

Uite ce-mi place şi-aici:

• că e imens aeroportu şi îs tot felul de magazine, minimarketuri,  restaurante, cafenele şi chiar un hotel.
• am găsit un Coke point, un mini bar în care beutura iubită de tătă lumea ocupă locul central. Se vinde totuşi şi Fanta şi Sprite şi îngheţată şi sandwichiuri da tot Coca Cola e pictat pe toţi pereţii. Se vând sticle de Cola ca suvenir. Interesant.
• îs o grămadă de scaune extracomode, cu loc pentru întins picioarele şi lenevit îndelung cu ochii la avioanele care vin şi pleacă. Astea îs moca. Mai sunt unele care, dacă introduci câteva monede, îţi fac vibromasaj.
• am ascultat în avion, pentru câteva minute- la final – muzică clasică. De obicei, toată lumea încearcă să iasă imediat ce a aterizat avionul şi e îmbulzeală pe coridorul strâmt şi îs nervii întinşi la maxim şi o stare de tensiune generală. Muzica a fost aşadar, binevenită în momentele acelea, mai ales că între timp a ieşit şi pilotul să ne zâmbească frumos.