Sute de oameni trăiec conectaţi la aparate. Indiferent de problema lor, de cele mai multe ori singura soluţie e speranţa că va apărea un donator. Sfâşietor să trăieşti cu gândul că vei putea trăi doar dacă altcineva moare. Şi mai sfâşietor să ajungi să aştepţi asta, să te rogi să-ţi vină şi ţie rândul pentru un tansplant. Care s-ar putea sau nu să aibă succes.

În România, astfel de transplanturi au loc mult prea rar în comparaţie cu nevoile existente. Procedurile legale sunt complexe şi anevoioase, trebuie acord din partea rudelor potenţialului donator. De multe ori acesta fie nu este obţinut, fie vine mult prea târziu ca să mai folosească cuiva.

Începând cu vara anului viitor, lucrurile s-ar putea schimba în bine. Se doreşte introducerea acordului prezumat, care înseamnă că dacă o persoană nu şi-a exprimat în cursul vieţii dezacordul cu privire la donarea de organe pentru transplant, atunci aceste organe pot fi prelevate fără a se mai solicita acordul familiei. Există însă voci care condamnă introducerea acestui acord, problema fiind una de natură etică. Pacienţii s-ar putea teme că dacă se va întâmpla să ajungă în stare critică, medicii vor fi mai interesaţi de organele pe care le-ar putea preleva, decât de recuperarea pacientului.

Îmi place să cred că medicii vor fi etici şi nu vor face abuzuri (şi) de acest fel. Îmi place să cred că dacă vreodată se va întâmpla să ajung într-o stare critică, departe de speranţa vreounei recuperări, nenorocirea mea va însemna miracolul altcuiva.

Mai multe despre acordul prezumat în numărul de azi al Evenimentului Zilei.

Written by raluca

Zambesc si rad mult. Uneori sarcastic

This article has 6 comments

  1. bogstar2006 Reply

    Crud dar adevarat! Insa, un om care poate salva o viatza, donandu-shi organele sanatoase, este inconshtient in momentul in care o poate face (morte clinica, la asta ma refer)! Sunt multzi care ar dori sa se intample sa salveze vietzi, dar sunt de parere ca, cei de langa ei, in momente in care ei, “donatorii” , nu mai au nicio putere, sa decida! Am sa-tzi povestesc un caz interesant despre acest subiect!

  2. raluca Reply

    @ bogstar2006 abia aştept să-mi povesteşti
    @ stelian: tocmai de aceea susţin acordul prezumat. Puţini ne gândim la ce am vrea să se întâmple cu organele noastre după, însă în clipa în care iar chiar fi necesar să decidem, din păcate nu mai putem. Şi-aici intervin toate problemele birocratice, cu semnături din partea familiei. Ar fi mai simplu să se treacă direct la prelevarea organelor.

  3. Stelian-Mihai Grădinariu Reply

    Corpul unui om nu aparţine medicului de spital. E o încălcare a proprietăţii. Familia lui ştie mai bine ce credinţe religioase are, ce dorinţe (chiar dacă neexprimate) ar fi putut avea, ce vrea să facă cu corpul lui.

  4. raluca Reply

    Dacă proiectul va fi pus în aplicare şi dacă se va întâmpla ca în alte ţări, fiecărui om i se va aduce la cunoştinţă de existenţa acordului prezumat şi de posibilitatea manifestării dezacordului cu ocazii diverse de genul: efectuarea unor analize de rutină, schimbarea buletinului, paşaportului, aflarea grupei sanguine, astfel că vor exista destul situaţi în care să ia la cunoştinţă despre această problemă.

    Desigur, sunt multe minusuri la o analiză foarte detalită, însă- în opinia mea sunt mult mai multe plusurile pe care implementarea acestui acord le-ar aduce.

    în plus, acum e vorba doar despre un proiect, care pentru a intra în vigoare, va fi supus multor dezbateri pro şi contra. Sunt convinsă că or să se stabilească condiţii speciale de aplicare a legii în condiţiile în care familia este total împotrivă, iar argumentele sunt solide, de genul celor enumerate de tine

  5. Ala care este Reply

    Eu unul nu sunt de acord cu solutia asta. DAR ma gandesc de mult timp sa ma inscriu pe o lista de donatori. Sau cum s-o numi, pentru ca nu am habar cum poti stabili asta din timpul vietii. Si cel mai important, ai mei sa nu stie de chestia asta.

    Nu sunt de acord pentru ca in primul rand poate persoana cu pricina, pe perioada vietii, nu a vrut, insa nu si-a manifestat dezacordul cu pricina (la fel cum eu vreau, dar nu imi oficializez nicaieri acordul pana una alta).

    Sunt multe fatete ale problemei. Dar poate incet incet, vom invata ca nu doar viata noastra conteaza (dupa cum sunt convins ca romanii se pricep cel mai bine la a-si fura singuri caciula)

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *