Am purtat o discuţie despre influenţa religiei în comportamentul unui om acum ceva vreme, cu un elveţian. Care se interesase mult de România şi care avea mulţi prieten români încă dinainte să mă cunoască.

Mi-a spus că îl şochează nonşalanţa cu care mulţi dintre noi spunem: eh…Aşa a vrut Dumnezeu! Aşa a fost să fie!, iar reuşita altora e de multe ori întâmpinată cu: A avut noroc, maică!

El pe de altă parte, şi mulţi ca el, care erau protestanţi, puneau orice eşec sau reuşită pe seama propriilor lor persoane şi a muncii depuse de ei. Sigur, Dumnezeu pune la dipoziţie anumite mijloace, îi face pe unii mai inteligenţi, pe alţii mai frumoşi, pe alţii mai vorbăreţi, însă ce face fiecare cu ce a fost înzestrat e numai treaba lui. Şi îşi asumă responsabilitate totală. Dacă e să nu reuşească ceva, data viitoare va încerca mai mult. Îşi va schimba sau îmbunătăţi metodele. E o cursă continuă între cei care reuşesc mai bine să valorifice ce le-a dat Divinitatea.

Am zâmbit amar că îmi suna a adevăr ce spunea el acolo. Românii au tendinţa să găsească vinovaţi. Eu mă înfurii pe sistem, pe nesimţiţi, pe prostie, pe nedreptate, pe corupţie, când de fapt ar trebui să-mi schimb metodele prin care lupt. Şi încerc deja să fac asta.

Şi obeserv că şi în jur fiecare are câte o listă întreagă de vinovaţi din cauza cărora nu şi-au dus ei planurile la îndeplinire. E fals. Vina e a fiecăruia în parte.

Written by raluca

În cautare de întrebari bune

This article has 5 comments

  1. krossfire Reply

    Sincer, pentru mine a fot un soc agnosticizarea (si o usoara ateizare in timp), faptul ca ramasesem doar cu mine , cu reusitele si problemele mele.

  2. melina Reply

    in primul rand, nu cred ca religia mai influenteaza prea mult generatiile tinere. chiar si exemple pe care le-ai dat de reactii sunt pe baza de “maica”, adica oameni trecuti de o anumite varsta. pe de alta parte, tipul asta de gandire cred ca se trage intr-o mare masura si datorita comunismului, in sensul ca aceeasi oameni trecuti de o anumite varsta s-au obisnuit sa nu trebuiasca sa se chinuie prea mult pentru ca oricum nu puteau sa ajunga prea departe si pentru ca teoretic primeau cumva strictul necesar. desi, din nou, eu una detest atribuirea obsesiva a tuturor tarelor societatii actuale exclusiv celor 50 de ani de regim totalitar comunist. pana la urma, nici in perioada interbelica si nici inainte oamenii nu erau cu mult mai curajosi si “proactivi”.

    revenind totusi la religie, religiile protestante au aparut intr-un anumite context istorico-politico-socialo-politic si intr-un anumit secol, dupa care s-au raspandit in zonele vecine in functie de gradul de educatie al populatiei respective si de ce anume vroiau sa schimbe. luteranismul si calvinismul sunt extrem de legate de aparitia capitalismului [exista si cartea lui Max Webber – Etica protestanta si spiritul capitalismului] si inceputul negarii rolului religiei in viata omului, contestarea structurii ierarhica a bisericii si a vanzarii indulgentelor, un mod nou de a privi banul si necesitatea obtinerii lui si chiar reinterpretarea textelor biblice. anglicanismul e la prima vedere legat mai mult de dorinta lui Henric VIII de a putea divorta, dar doar la prima vedere. existau si acolo interese economice din plin.

    in concluzie, e putin mai complicat si la mijloc exista mai mult decat o religie sau alta. ar trebuie luata in considerare pana la un punct si dezvoltarea istorica in sine, formarea structurilor politice, nivelul si raspandirea educatiei si a informatiei. si, oricum, in final, suntem influentati in mod sigur de tot ceea ce ne inconjoara, dar la nivelul fiecarui om e o alegere personala sa-ti asumi sau nu ce ti se intampla.

  3. raluca Reply

    @ Krossfire: nu cred ca voi ajunge vreodata la ateizare. Am unele probleme vis-a-vis de modul in care unii oameni inteleg religia, nu respect anumite norme religioase pentru ca nu sunt de acord cu el, inca sunt in faza de documentare ca sa vad ce e mai bun din fiecare religie si cred cu tarie intr-o divinitate, oricum s-ar numi ea.

    @ melina: multumesc tare mult pentru completari. Vor aprecia si cititorii, cu siguranta !

  4. sorin Reply

    E cat se poate de normal ce spune el. In general credinciosii dau vina pe divinitate cand ceva nu merge bine. Mereu cautam sa acuzam pe cineva cand ceva nu se leaga si ne lovim de esec. Asta ne face sa fim impacati cu noi insine, dar niciodata nu vedem adevarul. Noi suntem vinovati pentru tot ce ni se intampla, intr-o mica sau mare masura.

  5. Andruska Reply

    On topic: corect ce spui. Interesant e urmatorul fapt: trebuie sa facem diferenta intre religie si natiune. De exemplu noi sintem romani (ca natiune) si in cea mai mare parte ortodocsi (ca religie).
    Tu spui foarte corect ca protestantismul (religie) se bazeaza pe merite personale, in timp ce noi romanii (natiune) spunem “asa a dat Dumnezeu”. Totusi, e interesant de observat faptul ca ortodoxia in general (religie) nu gindeste neaparat pe aceeasi linie cu romanii (natiune): eu am auzit-o de multe ori pe bunica mea, sotie de preot ortodox, spunind: “Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in sac”. Ceea ce aduce mult a mentalitate protestanta, right? 🙂
    Deci banuiesc ca mentalitatea “Asa a dat Dumnezeu” e mai mult romaneasca decit ortodoxa ca atare.
    Off topic: fain blog!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *