Pe la 5-6 ani, visul pentru când urma să mă fac mare era să devin taxatoare de bilete în tramvai, aşa cum am mărturisit şi aici. Motivul era simplu: mergeam adesea cu mama cu tramvaiul, iar ea îi cunoştea pe cei şi cele care aveau acest rol în tramvai. Şi zi de zi aflam poveşti. Ei mereu aveau câte o păţanie cu vreun călător şi erau bucuroşi să povestească chiar de multe ori ce şi cum s-a întâmplat. Intrau cu uşurinţă şi alţi călători în vorbă, iar eu nu concepem muncă mai frumoasă decât să observi şi să discuţi cu oameni o zi întreagă, mai ales că alunecam uşor şi în alte subiecte (ce se mai întâmplă pe la muncă pentru fiecare, ce mai fac copiii, ce mai e nou prin piaţă etc). Între timp mi-am dorit să mă fac blogger şi muncesc de zor la asta :). Iar pentru aceia dintre voi care vor să se facă antreprenori, am o recomandare: cursul ăsta de la Stanford – sunt 10 video-uri de cam 50 min fiecare (eu am văzut doar câteva episoade până acum şi o să continuu).

Pe acelaşi subiect, la mine în familie se aducea des aminte de răspunsul unui văr la întrebarea “Ce te faci când o să fii mare?”. El voia “musafir” 🙂

|||

Nici nu ştiu cum să prezint Ferentari de Lux. Parcă nu găsesc cuvinte, zic să riscaţi câteva minute din viaţă şi să citiţi. Decideţi voi dacă rămâneţi mai mult pe site. Pe Facebook, descrierea e aşa:

Fără apă, fără lumină, fără salubrizare. Și fără speranță? 6 luni în Ferentari pentru o nouă definiție a “luxului” de a supraviețui.

Un proiect Dela0.ro

|||

Dacă v-am stârnit pofta de citit, merită timp şi Casa Jurnalistului, care, apropo, e un proiect independent.

|||

S-au publicat recent rezultate pentru testarea PISA de anul trecut (e un program internaţional de testare a elevilor de 15 ani). Detalii aici

|||

O reclamă emoţionantă de Crăciun, că tot ni se-mprăştie cei dragi peste tot în lume. Şi dacă tot vorbim de Crăciun, sunt două târguri interesante pentru Moş Crăciun în weekend, în Bucureşti. Sigur va fi pe-acolo, căutând cadouri:

Iar dacă ne gândim şi mai mult la cadouri, vă mărturisesc că eu sunt mulţumită de Smuff, iar de curând am aflat şi de Creativesc (plăcut impresionată să aflu că acest magazin e al unui tip din Botoşani 🙂 )

|||

Am o fantezie: cum ar fi să aibă şoferii scris mare pe frunte de câte ori au claxonat inutil (deci nu pentru evitarea unui pericol iminent) azi. Şi undeva mai mic, fix lângă, de câte ori au claxonat inutil în toată viaţa lor de şoferi? Şi numerele să se actualizeze în timp real. Şi ne gândim la ceva şi pentru non-şoferi, eventual de câte ori s-au exprimat agresiv/ necivilizat în ziua respectivă faţă de cineva. Eu cred c-ar fi mai linişte. Şi ca să nu stârnim efecte nedorite – şicane, răzbunări etc, mi-ar fi ok, pentru început, ca numai persoana respectivă să-şi vadă afişajul de pe frunte, când se uită în oglindă.

 

Written by raluca

Zambesc si rad mult. Uneori sarcastic

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *