Mi-am dorit de mult ca citesc amintirile deocheate ale lui Neagu Djuvara şi ziua mea a fost un prilej bun pentru nişte prieteni să-mi ofere cartea.
N-am să vă fac vreun rezumat, nu vă divulg vrea întâmplare şoadă* pentru că vă încurajez să citiţi în întregime poveştile, însă extrag un sfat tare bun pentru învăţarea limbilor străine:
De la prima oră de franceză ne-a dat un sfat: ca să învăţăm să scriem frumos, să ne alegem un mare stilist din trecut – nu chiar trecut foarte vechi, ca limba să fie încă cea prezentă […]. Tehnica recomandată era următoarea: odată culcat seara, ca o pregătire la adormire, să citeşti încet, timp e o jumătate de ceas, doar o pagină în fiecare seară. Adormi cu acea muzică a frazelor. Cred că am fost singurul din clasă care a luat sfatul în serios. După trei luni, eram primul la franceză;
*cuvânt intrat în volabularul meu via Cami, colega de cameră din studenţie, cu obârşia la Sibiu
